13.04 Tâlcuiri - Săptămâna a cincea a Postului - Joi

Curăţia nu vine numai din a nu face rele, ci şi din a stinge cu totul relele, prin împlinirea cu grijă a celor bune (Sf. Diadoh al Foticeei).

*

*                         *

Is. 42. 5-16

5 Aşa grăieşte Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile şi le-a întins, Care a întărit pământul şi cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor ce umblă pe întinsul lui:

6 "Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea şi Te-am luat de mână şi Te-am ocrotit şi Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor;

7 Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc intru întuneric.

8 Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea şi nici chipurilor cioplite cinstirea Mea".

9 Cele proorocite altădată s-au împlinit şi altele mai noi vă vestesc; înainte ca să ia fiinţă vi le dau de ştire.

10 Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi în strune laudele Lui până la marginile pământului! Marea să se zbuciume cu tot ce este în ea, ostroavele şi locuitorii lor!

11 Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glas, şi satele în care are sălaş Chedar! Locuitorii din Sela să chiuie de veselie; şi din vârfurile munţilor să strige de bucurie!

12 Să preaslăvească pe Domnul şi lauda Lui s-o vestească în depărtatele ostroave.

13 Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Îşi aprinde râvna Lui; strigă puternic, un strigăt de război. Împotriva vrăjmaşilor Lui El luptă ca un viteaz!

14 Tăcut-am multă vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit tăcerea; acum, ca o femeie care naşte, voi suspina, voi striga şi voi răsufla!

15 Munţii îi voi pustii, la fel şi dealurile, toată verdeaţa lor o voi usca; pâraiele le voi preface în văi uscate şi bălţile fără apă le voi lăsa.

16 Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe poteci neştiute îi voi povăţui; întunericul îl voi preface înaintea lor în lumină şi povârnişurile în câmpii întinse. Acestea sunt făgăduinţele Mele pe care le voi împlini şi cu vederea nu le voi trece.

Fc. 17. 1-9  

1 Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană;

2 Şi voi încheia legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare".

3 Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit şi a zis:

4 "Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare,

5 Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare.

6 Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şi regi se vor ridica din tine.

7 Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.

8 Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în carte pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu".

9 Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: "Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu.

Pr.15. 20-33

20 Fiul înţelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui.

21 Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înţelept merge pe calea dreaptă.

22 Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori.

23 Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui şi cât e de bună vorba spusă la locul ei!

24 Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.

25 Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi întăreşte hotarul văduvei.

26 Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui).

27 Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi.

28 Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi.

29 Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.

30 O privire binevoitoare înveseleşte inima şi o veste bună întăreşte oasele.

31 Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi.

32 Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune.

33 Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.

Pr. 16, 1-9

1 În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.

2 Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.

3 Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti.

4 Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu ţelul său, la fel şi pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.

5 Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.

6 Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele.

7 Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îi sileşte la pace.

8 Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate.

9 Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui.

Tâlcuire:

"Înaintea căderii merge cugetarea la rele" (Pilde 16. 18). Asta înseamnă că dacă nu vei îngădui gândurile rele, n-ai a te teme de cădere. Şi, cu toate acestea, ce lucru este mai nebăgat în seamă de oameni? Gândurile.Oamenii le îngăduie să flecărească cum şi când vor şi nici nu se gândesc să le astâmpere, ori să le îndrepte spre îndeletniciri raţionale. Şi în această învălmăşeală lăuntrică se furişează vrăjmaşul, strecoară în inimă răul, o amăgeşte şi o pleacă spre acest rău. Şi omul, fără să bage de seamă, se arată gata să facă răul. Nu îi rămâne decât fie să împlinească răul ascuns în inimă, fie să lupte.Nenorocirea noastră e că mai nimeni nu face alegerea aceasta din urmă, ci toţi urmează răului de parcă ar fi duşi legaţi.