Atenţie!

Unele cărţi se pot descărca de aici Cărţi dezvoltare personală

vineri, 11 noiembrie 2011

Cele sapte duhuri, darurile, roadele si harismele Duhului Sfant


Duhul Sfânt în darurile, roadele şi harismele Sale

Darurile nenumărate şi di­ver­se ale Duhului Sfânt sunt în­florirea harului divin în suflet, împroprierea şi personali­za­rea lui în cel ce crede lu­cră­tor. Darurile Duhului sunt, prin urmare, roadele cola­bo­ră­rii concrete a omului cu harul di­vin, talanţii înmulţiţi în ar­şi­ţa şi sudoarea zilei. Aceste da­ruri sunt primite prin Taina Mi­rungerii, Taina pecetluirii cu Du­hul Sfânt.


1.     Şapte daruri ale Du­hului Sfânt
(cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu).

Urmând profetului Isaia (11, 2-3), Biserica vor­beş­te despre şapte daruri ale Du­hului. Luându-le din Dom­nul Hristos, Duhul le sădeşte în sufletele noastre.
(Ioan 16,13-15 “Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.  Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă. )

cf. Isaia 11, 2-3 cele sapte daruri ale Duhului Sfânt sunt:
„Şi Se va odihni peste El Du­hul lui Dumnezeu,
·        duhul în­ţe­­lepciunii şi
·        al înţelegerii,
·        du­hul sfatului şi
·        al tăriei,
·        duhul cunoştinţei şi
·        al bunei-credinţe. Şi-L va umple pe El
·        duhul te­me­rii de Dumnezeu“.

După Sfân­tul Maxim Mărturisitorul, prin darul temerii încetăm să mai păcătuim, iar prin cel al tă­riei începem lucrarea vir­tu­ţi­lor. Celelalte daruri ne conduc spre iluminare.

Oamenii se împărtăşesc în via­ţa lor duhovnicească de da­ru­rile Duhului în măsura capa­ci­tăţii lor de a le activa.  In concluzie, toţi avem insămânţaţi în noi aceşti talanţi, aceste şapte daruri, din cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu (ale Duhului Sfânt făcatorul de viaţă).

Altfel, ele rămân în stare latentă, în po­tenţă, talant îngropat în ţa­ri­na sufletului, pentru care avem a da socoteală la întoarcerea Dom­nului.

2.     Roadele Duhului sunt daruri sporite haric prin lu­crarea de sfinţire a omului ca urmare a trăirii în duh –
Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.”(Gal 5, 1) 
 şi sunt enumerate de Sfântul A­pos­tol Pavel:

cf. Gal. 5, 22-23
„Iar roada Du­hu­lui este
·        dragostea,
·        bucuria,
·        p­a­cea,
·        îndelungă-răbdarea,
·        bu­nă­­tatea,
·        facerea de bine,
·        cre­din­ţa,
·        blândeţea,
·        înfrânarea,
·        cu­răţia“ (Gal. 5, 22).



3.     Harismele sunt daruri cu totul speciale, pe ca­re Dumnezeu le-a dat unor creş­tini, mai ales la începutul Bi­sericii, pentru naşterea, răs­pân­direa şi consolidarea ei

cf. I Cor. 12, 8-10
Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh:

·        cuvânt de întelepciune,
·        cuvântul cunostintei. 
·        credinta,
·        darurile vindecarilor,
·        faceri de minuni, 
·        proorocie;
·        deosebirea duhurilor,
·        feluri de limbi
·        talmacirea limbilor.

 cf. I Cor. 12, 28
În funcţie de daruri sunt felurite slujiri :

·        întâi apostolii,
·        al doilea proorocii,
·        al treilea învăţătorii;
·        apoi pe cei ce au darul de a face minuni;
·        apoi darurile vindecărilor,
·        ajutorările,
·        cârmuirile,
·        felurile limbilor.

cf. I Cor. 12, 6
Lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi. 

cf. I Cor. 12, 31 si cf. I Cor. 13
este o cale care le întrece pe toate:
·        Dragostea




Lucrând prin minuni ce izbeau ochiul şi zgu­duiau sufletul, harismaticii a­veau rolul, aproape constrân­gă­tor, de a aduce pe cei ce nu cre­deau la credinţă. Unele dintre aceste harisme (glosolalia sau vorbirea în limbi, tâlcuirea lim­bilor) au încetat pentru că şi-au atins scopul pentru care au fost date.

În sufletele curate şi sfinte nu găzduiesc doar darurile ce­reşti, ci Dăruitorul Însuşi, Prea­sfânta Treime. Dumnezeu ne cere inimile noastre spre a lo­cui El Însuşi în ele. Cum El nu vrea din ale noastre, ci pe noi, nu ne dăruieşte din ale Sa­le, ci ni se dăruieşte El Însuşi, ca „Cel ce Se împarte şi nu Se des­parte, Cel ce Se mănâncă pu­ruri şi niciodată nu Se sfâr­şeş­te şi pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte“.



Prelucrat dupa articolul de aici


Niciun comentariu:

Blogger Tips And Tricks|Latest Tips For Bloggers Free Backlinks