Cântarea de mulţumire a lui David pentru izbăvirea de vrăjmaşi (2Regi 22.)

1.	Atunci a cântat David cântarea aceasta Domnului, în ziua când Domnul l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii lui şi din mâinile lui Saul, şi a zis:
2.	"Domnul este întărirea mea, scăparea mea şi izbăvitorul meu.
3.	Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, Scutul meu şi puterea cea mântuitoare, Adăpostul meu cel tare şi scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit!
4.	Pe Domnul Cel vrednic de laudă L-am chemat Şi de vrăjmaşii mei am fost izbăvit.
5.	Valurile morţii mă-mpresuraseră Şi eram potopit de şuvoaiele răutăţii;
6.	Lanţurile iadului mă încătuşaseră şi eram prins în lanţurile morţii.
7.	Dar în necazul meu am chemat pe Domnul, Strigăt am înălţat către Dumnezeul meu Şi El mi-a auzit glasul din locaşul Său Şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8.	Atunci s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul, Şi temeliile cerurilor s-au zguduit, Pentru că Se mâniase Domnul!
9.	Fum ieşea din nările Lui, Din gura Lui ieşea foc mistuitor Şi cărbuni aprinşi ţâşneau.
10.	Plecat-a cerurile şi S-a coborât Şi sub picioarele Lui era negură deasă.
11.	Şezut-a pe heruvimi şi a zburat, zburat-a pe aripile vântului!
12.	Din negură Şi-a făcut adăpost Şi cort împrejurul Său; Cu ape întunecoase şi cu nori negri era înfăşurat.
13.	De strălucirea ce-I mergea înainte Se împrăştiau norii, Aruncând grindină şi cărbuni de foc.
14.	Atunci Domnul a tunat în ceruri Şi Cel Preaînalt a făcut să răsuna glasul Său;
15.	Slobozit-a săgeţile Sale şi a împrăştiat pe vrăjmaşi, Înmulţitu-Şi-a fulgerele şi i-a pus pe fugă.
16.	De certarea Ta, Doamne, De suflarea nărilor Tale, S-au arătat fundurile mării Şi temeliile lumii s-au descoperit.
17.	Tinzându-Şi El mâna de sus, m-a apucat Şi m-a scos din ape adânci;
18.	Izbăvitu-m-a de vrăjmaşul meu cel puternic, De cei ce mă urau şi erau mai tari ca mine:
19.	Aceştia mă împresuraseră în ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu;
20.	El m-a scos le loc larg, izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit!
21.	Domnul mi-a dat după nevinovăţia mea, După curăţia mâinilor mele mi-s plătit.
22.	Căci am urmat căile Domnului, Şi înaintea Dumnezeului meu m-am pocăit.
23.	Toate poruncile Lui le-am avut înaintea mea Şi de la legea Lui nu m-am abătut.
24.	Fără prihană am fost înaintea Lui Şi de nedreptate m-am păzit.
25.	Deci Domnul mi-a plătit după nevinovăţia mea Şi după curăţia mâinilor mele pe care a cunoscut-o.
26.	Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăţi bun, Cu omul drept Te porţi cu dreptate,
27.	Cu cel cuvios, Cuvios eşti, Iar cu cel îndărătnic, Te porţi după îndărătnicia lui.
28.	Tu pe poporul smerit îl izbăveşti, Iar ochii cei mândri îi smereşti.
29.	Tu eşti lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu!
30.	Cu Tine mă voi arunca spre oştirea înarmată, Cu Dumnezeul meu voi doborî zidul.
31.	Căile Domnului sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului e lămurit prin foc. Şi scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în El;
32.	Căci cine este Dumnezeu, dacă nu Domnul? Şi cine este apărător, dacă nu Dumnezeul nostru?
33.	Dumnezeu este Cel ce mă încinge cu putere şi calea cea dreaptă-mi arată;
34.	Care dă picioarelor mele sprinteneala cerbului, Şi la locurile cele înalte mă aşează;
35.	Care-mi deprinde mâinile mele la război Şi braţele mele să întindă arzul de aramă.
36.	Doamne, Tu mă aperi cu scutul Tău izbăvitor, Cu dreapta Ta mă sprijini şi înalţi cu bunătatea Ta,
37.	Tu lărgeşti calea sub paşii mei Şi picioarele mele nu se poticnesc.
38.	Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde. Nu mă voi întoarce până nu-i stârpesc.
39.	Îi voi lovi şi nu se vor putea ţine. Cădea-vor sub picioarele mele.
40.	Tu mă încingi cu putere pentru război Şi faci să cadă potrivnicii sub mine
41.	Pe vrăjmaşii mei Tu-i pui pe fugă înaintea mea şi pe cei ce mă urăsc îi spulberi.
42.	Striga-vor, dar nimeni nu-i va scăpa, Pe Domnul vor striga, dar nu-i va auzi;
43.	Ca praful ce-l ia vântul îi voi pisa şi-i voi călca în picioare ca tina uliţelor.
44.	Tu mă izbăveşti de răzvrătirea poporului Şi în fruntea neamurilor mă pui.
45.	Poporul pe care nu-l cunoşteam îmi slujeşte Şi dintr-un cuvânt mi se supune.
46.	Fiii celor de alt neam pălesc de frică şi tremură în zidurile cetăţii lor.
47.	Viu este Domnul şi binecuvântat este numele Lui! Lăudat fie Dumnezeu, Cel ce mă izbăveşte,
48.	Dumnezeu, Cel ce mă răzbună, Care pune popoarele sub stăpânirea mea Şi de vrăjmaşii mei mă izbăveşte.
49.	Doamne, Tu mă înalţi peste vrăjmaşii mei Şi de omul nedrept mă izbăveşti.
50.	De aceea Te voi lăuda printre popoare şi voi da slavă numelui Tău,
51.	Cel ce dă biruinţă strălucită regelui Său Şi face milă cu unsul Său, David, Şi cu urmaşii lui din veac în veac".