Cantarea de lauda a batranului Tobit si prevestirea fericirii Ierusalimului. (Tobit 13)

l. Atunci Tobit a scris cu bucurie rugaciunea aceasta si a zis: “Binecuvantat este Dumnezeu cel vesnic viu si binecuvantata este Imparatia Lui.
2. Caci El pedepseste si miluieste, coboara pana la locuinta mortilor si iarasi inalta, si nu este nimeni care ar scapa din mana Lui!
3. Fiii lui Israel, preaslaviti-L in fata neamurilor caci El ne-a risipit printre ele.
4. Vestiti acolo slava Lui, preaanaltati-L inaintea tuturor celor vii, caci El este Domnul si Dumnezeul si Tatal nostru in toti vecii.
5. El va va pedepsi pentru nedreptatile voastre si va va milui si va va aduna din toate neamurile, printre care ati fost risipiti.
6. De va veti intoarce la El cu toata inima voastra si cu tot sufletul vostru, ca sa umblati inaintea Lui cu dreptate, atunci si El se va intoarce spre voi si nu-Si va ascunde fata Sa de la voi. Veti vedea ce va face El cu voi. Preaslaviti-L cu glas inalt si binecuvantati pe Domnul dreptatii si preainaltati pe Imparatul veacurilor. Il voi preaslavi in tara robiei si voi vesti puterea si slava Lui poporului pacatosilor! Intoarceti-va pacatosi, si faceti dreptate inaintea Lui! Poate va va fi binevoitor si va va arata mila.
7. Voi inalta pe Dumnezeul meu, si sufletul meu va inalta pe Imparatul cerului si se va bucura de slava Lui.
8. Sa Il vesteasca toti si sa-L preaslaveasca in Ierusalim!
9. Ierusalime, cetate sfanta, El te va pedepsi pentru pacatele fiilor tai si iarasi va milui pe fiii celor drepti.
10. Slaveste pe Domnul cu sarguinta si binecuvinteaza pe Imparatul veacurilor, ca sa se zideasca iarasi locasul Lui cu bucurie in mijlocul tau, si ca El sa veseleasca in mijlocul tau pe cei dusi in robie si sa-i iubeasca pe cei nenorociti ai tai in toate neamurile veacului.
11. Popoare multe vor veni de departe in numele Domnului Dumnezeu cu daruri in maini, cu daruri ce aduc Imparatului cerului.
12. Neamurile neamurilor Te vor lauda in strigate de bucurie. Blestemati fie toti cei ce Te urasc pe Tine, iar cei ce Te iubesc sa fie binecuvantati in veac!
13. Bucura-Te si Te veseleste de fiii dreptilor, caci aceia se vor aduna si vor binecuvanta pe Domnul dreptilor.
14. O, fericiti cei ce Te iubesc pe Tine, ca aceia se vor bucura de pacea Ta! Fericiti cei ce s-au intristat de toate pedepsele Tale, ca aceia se vor bucura de Tine, cand vor vedea toata slava Ta, si vesnic se vor veseli.
15. Sa binecuvanteze sufletul meu pe Dumnezeu, Imparatul cel mare, caci Ierusalimul se va zidi din nou, cu safir, cu smarald si cu pietre scumpe!
16. Iar zidurile tale, turnurile si intariturile se vor face de aur curat!
17. Pietele Ierusalimului vor fi pardosite cu beril, rubin si piatra de Ofir.
18. Pe toate ulitele lui va rasuna “Aliluia”, si se va canta: Bine este cuvantat Dumnezeul lui Israel! Intru Tine se va binecuvanta numele Tau cel sfant in vecii vecilor!”

Rugaciunea Sarei (Tobit 3.11-15)

11. Si in clipa aceea, intinzand bratele spre fereastra se ruga astfel: “Binecuvantat esti Tu, Doamne Dumnezeul meu si binecuvantat sa fie numele Tau cel sfant si slavit in veci! Sa Te binecuvanteze pe Tine toate fapturile Tale in veci!
12. Si acum catre Tine, Doamne, imi intorc ochii si fata mea si ma rog.
13. Ia-ma de pe pamantul acesta si nu-mi da sa mai aud ocari!
14. Tu stii, Doamne, ca sunt curata, ca nici un barbat nu s-a atins de mine.
15. Si nu mi-am necinstit numele, nici numele tatalui meu in pamantul robiei mele. Sunt singura la tatal meu, el n-are alt copil ca sa-l mosteneasca, nici frate pe langa el, nici ruda, pentru care sa fiu pastrata spre a-i fi sotie. Pana acum am pierdut sapte barbati. De ce as mai trai? Iar daca Tu nu binevoiesti sa faci sa mor, atunci binevoieste a cauta spre mine si a ma milui, ca sa nu mai aud ocari!”

Rugaciunea batranului Tobit (Tobit 3.2-6)

2. “Drept esti Tu, Doamne, si toate lucrurile Tale sunt drepte si caile Tale sunt mila si adevar, si Tu esti judecatorul lumii!
3. Adu-ti aminte de mine si cauta spre mine si nu ma pedepsi pentru pacatele mele si pentru greselile mele si ale parintilor mei. Caci noi am pacatuit inaintea Ta!
4. Si am calcat poruncile Tale, si Tu ne-ai dat spre jaf la robie si la moarte, ca sa fim pilda de batjocura si de ocara la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit!
5. Si acum toate hotararile Tale sunt drepte, cand Tu faci cu mine dupa pacatele mele si dupa pacatele parintilor mei, pentru ca n-am implinit poruncile Tale si n-am umblat intru adevar inaintea Ta.
6. Fa deci cu mine ceea ce binevoiesti! Porunceste sa mi se ia duhul, ca sa ma desfac si sa ma intorc in pamant, fiindca mi-e mai bine sa mor decat sa traiesc, caci mi s-au facut invinuiri nedrepte si sunt cumplit de amarat! Porunceste sa fiu scapat de aceasta povara in locasul de veci, si nu-ti intoarce fata Ta de la mine!”

Rugaciunea lui Solomon la sfintirea templului sau (3 Regi 8.23-53)

23. “Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea tie, nici in cer sus, nici pe pamant jos; Tu pazesti legamantul si ai mila de robii Tai care umbla cu toata inima lor inaintea Ta;
24. Tu ai implinit ce ai grait catre robul Tau David, tatal meu; caci ce ai grait cu gura Ta, aceea astazi ai implinit cu mana Ta.
25. Si asum, Doamne Dumnezeul lui Israel, sa implinesti ceea ce ai grait cu robul Tau David, tatal meu, zicand: “Nu-ti va lipsi niciodata inaintea Mea un urmas, care sa sada pe tronul lui Israel, daca fiii tai isi vor pazi drumul lor, purtandu-se asa cum te-ai purtat tu inaintea Mea!”
26. Si acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fa sa se adevereasca cuvantul Tau care l-ai grait cu robul Tau David, tatal meu!
27. Oare adevarat sa fie ca Domnul va locui cu oamenii pe pamant? Cerul si cerul cerurilor nu Te incap, cu atat mai putin acest templu pe care l-am zidit numelui Tau;
28. Insa cauta la rugaciunea robului Tau si la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Asculta strigarea si rugaciunea lui cu care se roaga astazi;
29. Sa-ti fie ochii Tai deschisi ziua si noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: “Numele Meu va fi acolo”; sa asculti strigarea si rugaciunea cu care robul Tau se va ruga in locul acesta.
30. Sa asculti rugaciunea robului Tau si a poporului Tau, Israel, cand ei se vor ruga in locul acesta; sa asculti din locul sederii Tale cel din ceruri, sa asculti si sa miluiesti.
31. Cand cineva va gresi impotriva aproapelui sau si i se va cere juramant ca sa jure si pentru juramant ei vor veni inaintea jertfelnicului Tau la templul acesta,
32. Atunci Tu sa asculti din cer si sa faci judecata robilor Tai, sa osandesti pe cel vinovat, intorcandu-i in capul lui fapta lui, si sa scapi pe cel drept, dandu-i dupa dreptatea lui!
33. Cand poporul Tau Israel va fi batut de dusman, pentru ca a pacatuit inaintea Ta, si ei se vor intoarce la Tine si se vor marturisi numelui Tau aducand rugaciuni si cereri in acest templu,
34. Atunci Tu sa asculti din cer, sa ierti pacatul poporului Tau Israel si sa-l intorci in pamantul pe care l-ai dat parintilor lor!
35. Cand se va incuia cerul si nu va fi ploaie, pentru ca ei au pacatuit inaintea Ta, si Iti vor aduce rugaciuni in locul acesta si vor marturisi numele Tau si se vor intoarce de la pacatul lor, caci Tu i-ai smerit,
36. Atunci Tu sa asculti din cer si sa ierti pacatul robilor Tai si al poporului Tau Israel, aratandu-le calea cea buna pe care sa mearga, si sa trimiti ploaie pamantului Tau pe care l-ai dat poporului Tau de mostenire!
37. De va fi foamete pe pamant, de va fi ciuma si boala molipsitoare, de va fi vant dogoritor, uscaciune, lacusta, omida, dusmanul de il va stramtora in portile cetatii lui, de va fi orice necaz sau orice boala,
38. Orice rugaciune, orice cerere care se va face de orice om din tot poporul lui Israel, cand ei isi vor cunoaste mustrarea cugetului lor si isi vor intinde mainile lor la templul acesta,
39. Tu sa asculti din cer, din locul sederii Tale, si sa miluiesti; sa faci si sa dai fiecaruia dupa caile sale, dupa cum Tu cunosti inima lui; caci Tu singur stii inima tuturor fiilor oamenilor;
40. Pentru ca sa se teama de Tine toate zilele, cat vor trai pe pamantul pe care l-ai dat parintilor nostri!
41. Chiar strainul, care nu este din poporul Tau Israel, de va veni pentru numele Tau din pamant departat,
42. Caci se va auzi de numele Tau cel mare si de mana Ta cea puternica si de bratul Tau cel intins, si el va veni si se va ruga la templul acesta,
43. Sa-l ascuti din cer, din locul sederii Tale, si sa faci tot ceea ce strainul Iti va cere tie, pentru ca sa stie toate popoarele pamantului de numele Tau, sa se teama de Tine, cum se teme poporul Tau Israel, si sa stie ca numele Tau este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit!
44. Cand poporul Tau va porni cu razboi impotriva dusmanului sau, pe drumul pe care-l vei trimite, si se v ruga Domnului, intorcandu-se spre cetatea care ti-ai ales-o si spre templul pe care l-am zidit numelui Tau,
45. Atunci asculta din cer rugaciunea lor si sa faci ceea ce le este cu dreptate!
46. Cand ei vor pacatui inaintea Ta, caci nu este om care sa nu pacatuiasca, si Tu Te vei mania pe ei si ii vei da dusmanilor lor, si cei care i-au robit ii vor duce in pamantul dusmanului, departe sau aproape,
47. Si cand ei, in pamantul in care se vor gasi in robie, isi vor veni in sine si se vor intoarce si ti se vor ruga in pamantul celor ce i-au robit, zicand: “Am pacatuit, faradelege am facut, vinovati suntem”,
48. Si se vor intoarce catre Tine cu toata inima lor si cu tot sufletul lor, in pamantul dusmanilor care i-au robit, si se vor ruga catre Tine, intorcandu-se spre pamantul care l-ai dat parintilor lor, spre cetatea care ti-ai ales-o si spre templul pe care l-am zidit numelui Tau,
49. Atunci sa asculti din cer, din locul sederii Tale, rugaciunea si cererea lor, facandu-le ceea ce este cu dreptate.
50. Sa ierti poporului Tau ce a pacatuit inaintea Ta si toate nelegiuirile lui care le-a facut inaintea Ta si sa trezesti mila catre ei in cei ce i-au robit, pentru ca sa fie milosi cu ei;
51. Caci ei sunt poporul Tau si mostenirea Ta, pe care l-ai scos din Egipt, din cuptorul cel de fier!
52. Sa-ti fie urechile Tale si ochii Tai deschisi la rugaciunea robului Tau si la rugaciunea poporului Tau Israel, pentru ca sa-i auzi totdeauna, cand ei vor striga catre Tine,
53. Ca Tu ti r-ai ales spre mostenire dintre toata popoarele pamantului, precum ai grait prin Moise, robul Tau, cand ai scos pe parintii nostri din Egipt, Stapane Doamne!”

Rugaciunea lui David (2 Regi 7.18-29)

 
18. Atunci s-a dus regele David si, stand inaintea fetei Domnului, a zis: “Cine sunt eu, Doamne Dumnezeul meu, si ce este casa mea, de m-ai marit asa?
19. Ba inca aceasta s-a parut lucru mic in ochii Tai, Doamne Dumnezeul meu, si ai mai vestit inca si de viitorul casei robului Tau! Este aceasta, oare lucru omenesc, Doamne Dumnezeul Meu?
20. Ce mai poate sa-ti spuna David? Tu stii pe robul Tau, Doamne Dumnezeule!
21. Pentru cuvantul Tau si dupa inima Ta faci aceasta, descoperind toata marirea aceasta robului Tau.
22. In toate esti mare, Doamne Dumnezeule, caci nu este asemenea tie si nu este Dumnezeu afara de Tine, dupa toate cate am auzit noi cu urechile noastre.
23. Cine este asemenea poporului Tau Israel, singurul popor de pe pamant, pentru care a venit Dumnezeu, ca sa si-I castige de popor, sa-Si preaslaveasca numele Lui si sa savarseasca lucruri mari si minunate, inaintea poporului Tau, pe care Tu ti l-ai castigat de la Egipteni, izgonind popoarele si zeii lor?
24. Si Tu ti-ai intarit pe poporul Tau Israel, ca popor al Tau pe veci, si Tu; Doamne, Te-ai facut Dumnezeul lui.
25. Si acum, Doamne Dumnezeule, intareste pe veci cuvantul pe care l-ai rostit despre robul Tau si despre casa lui si implineste ceea ce i-ai sortit,
26. Ca sa preainalte numele Tau in veci si sa se zica: Domnul Savaot este Dumnezeu peste Israel. Casa robului Tau David sa fie tare inaintea fetei Tale.
27. De vreme ce Tu, Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tau, zicand: “Iti voi face casa”, apoi robul Tau si-a gatit inima sa, ca sa se roage tie cu aceasta rugaciune.
28. Deci, Doamne Dumnezeul meu, Tu esti Dumnezeu si cuvintele Tale sunt neschimbate si Tu ai vestit robului Tau un astfel de bine.
29. Incepe acum si binecuvanteaza casa robului Tau, ca sa fie ea vesnic inaintea fetei Tale, caci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vestit aceasta, si, prin binecuvantarea Ta, se va face casa robului Tau binecuvantata, ca sa fie inaintea Ta in veci”.

Rugaciunea lui Neemia. (2 Ezdra 1.5-11)

5. “Doamne, Dumnezeule al cerurilor, Dumnezeul cel mare si infricosator, Care pazesti legamantul Tau si esti milostiv cu cei ce Te iubesc si pazesc poruncile Tale,
6. Sa fie urechile Tale cu luare-aminte si ochii Tai deschisi, ca sa auzi rugaciunea robului Tau, cu care ma rog eu acum ziua si noaptea inaintea Ta, pentru fiii lui Israel, robii Tai, marturisind pacatele fiilor lui Israel, cu care am pacatuit inaintea Ta si eu si casa tatalui meu.
7. Noi Te-am maniat si n-am pazit poruncile, legile si oranduielile pe care le-ai dat Tu lui Moise, robul Tau.
8. Adu-Ti aminte insa de cuvantul pe care l-ai spus robului Tau Moise, cand ai zis: “De veti pacatui, va voi imprastia printre popoare;
9. Iar cand va veti intoarce la Mine si veti pazi poruncile Mele si le veti implini, atunci, de ati fi izgoniti chiar si la marginea cerului, si de acolo va voi aduna si va voi aduce la locul pe care l-am ales, ca sa-Mi pun numele Meu acolo”.
10. Acestia insa sunt robii Tai si poporul Tau, pe care Tu l-ai rascumparat cu puterea Ta si cu mana Ta cea puternica.
11. Rogu-Te dar, o, Doamne, sa fie urechile Tale cu luare-aminte la rugaciunea robului Tau si la rugaciunea robilor Tai, carora le place sa se teama de numele Tau, si ajuta robului Tau acum si-i da sa dobandeasca mila la omul acesta. Caci eu eram paharnicul regelui”.

Rugaciunea preotului Eleazar. (3 Macabei 6.2-15)3

2. “Imparate mare, tiitorule prea inalte, atotputernice Dumnezeule! Cel ce toata zidirea o carmuiesti, cauta cu milostivire,
3. Cauta spre samanta lui Avraam, spre fiii lui Iacov celui sfintit, poporul mostenirii Tale celei sfinte, cel ce este acum strain in pamant strain si care fara vina piere, Parinte!
4. Tu pe Faraon, regele Egiptului acestuia, cel ce avea multe, si cel ce s-a inaltat cu semetie nelegiuita si cu limba laudaroasa, impreuna cu ostirea lui cea trufasa, in mare, inecati i-ai pierdut, cu lumina milii luminand pe neamul lui Israel.
5. Tu pe Sanherib, cel ce cu nenumarate puteri s-a semetit, regele cel crud al Asirienilor, cel ce cu sabia supunea tot pamantul si se ridica asupra sfintei Tale cetati, cu mandrie si cu indrazneala blasfemii graind, Doamne, l-ai infrant, luminat aratand neamurilor taria ta cea multa;
6. Tu pe cei trei tineri in Babilon care de buna voie si-au dat focului viata lor, ca sa nu se inchine celor desarte, racorind cuptorul cel aprins, i-ai izbavit, pazindu-le si parul nevatamat, trimitand para focului asupra tuturor vrajmasilor;
7. Tu pe Daniel, cel de invinuirile cele pline de pizma, aruncat in groapa spre mancare leilor, nevatamat l-ai scos la lumina.
8. Si pe Iona cel hranit intru adancuri, chinuit fara de crutare in pantecele chitului, nevatamat la toti ai lui l-ai aratat, o, Parinte!
9. Si acum nu zabovi mult milostive, scaparea tuturor, degraba Te arata celor din neamul lui Israel, care asuprit este de neamurile cele urate si fara de lege.
10. Iar daca, prin robirea in tara straina, ne-am intinat viata cu faradelegi, scapa-ne din mana vrajmasilor nostri si apoi pierde-ne, Doamne, cum vei vrea.
11. Ca sa nu se laude cei ce cugeta cele desarte, din pricina pieirii celor iubiti ai Tai, zicand: Nici Dumnezeul lor nu i-a izbavit.
12. Iar Tu, cel vesnic, cel ce ai toata taria si toata puterea, cauta acum si ne miluieste pe noi, cei ce cu silnicia nedreapta a celor fara de lege, ca niste talhari, suntem omorati.
13. Infricoseaza neamurile cu puterea Ta cea nebiruita astazi, Cel ce poti izbavi pe neamul lui Iacov.
14. Tie se roaga toata multimea pruncilor si parintii acestora cu lacrimi.
15. Vadit sa fie tuturor neamurilor ca esti cu noi, Doamne, si nu Ti-ai intors fata de la noi, ci, precum ai zis, ca nici in pamantul vrajmasilor pe ai Tai nu i-ai trecut cu vederea, asa savarseste, Doamne”.

Rugaciunea pe care o făceau preoţii toţi începând cu Ionatan (2Ma. 1.24-29)

24.	Iar rugăciunea era într-acest chip: "Doamne! Doamne Dumnezeule! Făcătorul tuturor, Cel înfricoşător şi tare şi drept şi milostiv.
25.	Cel care unul este Împărat şi bun şi unul dătător de bunătăţi şi singur drept şi atotţiitor şi veşnic Cel care mântuieşti pe Israel din tot răul, Cel care ai ales pe părinţi şi i-ai sfinţit.
26.	Primeşte jertfa aceasta, pentru tot poporul Tău Israel, şi păzeşte partea Ta şi o sfinţeşte.
27.	Adună risipirea noastră, izbăveşte pe cei care slujesc între neamuri, spre cei ocăriţi şi urâţi caută, ca să cunoască neamurile că Tu eşti Dumnezeul nostru.
28.	Pedepseşte pe cei care ne asupresc şi ne hulesc cu mândrie.
29.	Răsădeşte pe poporul Tău în locul cel sfânt al Tău, precum a zis Moise".

Rugaciunea Iuditei catre Dumnezeu, cerandu-I ajutorul pentru zdrobirea vrajmasilor. (Iud. 9.2-14)

2. “Doamne Dumnezeul parintelui meu Simeon, caruia i-ai dat sabia in mana, ca sa se razbune pe cei de neam strain care au dezvelit pantecele fecioarei spre intinare si au acoperit coapsele ei spre rusine si sanul l-au pangarit spre ocara. Tu ai zis: “Aceasta nu va fi!”, dar ei au facut-o.
3. Pentru aceasta ai dat pe capeteniile lor la moarte, si patul lor, care a fost pangarit de inselaciunea lor, l-ai prefacut in lac de sange si ai lovit pe robi si pe stapani, si pe capeteniile lor,
4. Si pe femeile lor le-ai dat rapirii si pe fiicele lor la robie si toate odoarele lor jafului iubitilor Tai fii, care erau inflacarati de zelul pentru Tine si ingroziti de intinarea sangelui lor, si pe Tine Te-au chemat intr-ajutor; Dumnezeule, Dumnezeul meu, asculta la mine cea vaduva!
5. Cele ce au fost mai inainte decat acelea, Tu le-ai facut, dar si pe cele de acum si de mai tarziu. Prezentul si viitorul, Tu le-ai stiut, si cele ce s-au implinit Tu le-ai gandit.
6. Gandurile Tale s-au infatisat si au zis: “Iata-ne, suntem de fata!” Toate caile Tale sunt pregatite si hotararile Tale date cu vederea Ta dinainte.
7. Caci, iata, ostirea Asirienilor este numeroasa si ei se mandresc cu cai si calareti si se trufesc cu bratul vanjos al pedestrasilor, si isi pun nadejdea lor in scut, in lance, in arc si in prastie si nu stiu ca Tu esti Domnul, Care pune capat razboaielor.
8. Domnul este numele Tau! Sfarama cu puterea Ta silnicia lor si in mania Ta darama taria lor, caci ei si-au pus de gand sa pangareasca locurile Tale sfinte si sa intineze cortul salasluirii slavitului Tau nume si cu sabia sa reteze cornul altarului Tau.
9. Cauta in jos la trufia lor si trimite mania Ta peste capetele lor, si da in mana mea, “lei vaduve, putere pentru ceea ce mi-am pus in gand!
10. Izbeste cu buzele mele cele viclene rob si stapan, stapan si rob. Nimiceste semetia lor prin mana unei femei!
11. Caci puterea Ta nu sta in numarul mare, nici taria Ta in puterea cailor, ci Tu esti Dumnezeul celor smeriti, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adapostul celor parasiti, izbavitorul celor deznadajduiti.
12. O, Dumnezeule al parintelui meu si Dumnezeul mostenirii lui Israel, Stapanul cerului si al pamantului, Ziditorul apelor, Imparatul intregii fapturi, asculta rugaciunea mea,
13. Si da-mi cuvant amagitor spre a rani si zdrobi pe cei care au pus la cale planuri atat de negre impotriva legamantului Tau si a sfantului Tau locas, a muntelui Sion si a casei fiilor Tai!
14. Si fa ca intreg poporul Tau, precum si fiecare semintie, sa cunoasca si sa stie ca Tu esti Dumnezeul puterilor si al tariei si ca nu este altul care sa ocroteasca neamul lui Israel afara de Tine!”

Rugaciunea Esterei (Estera 4.17)

“Domnul meu, numai Tu singur esti Imparatul nostru; ajuta-mi mie celei singuratice si fara ajutor afara de Tine, ca pieirea mea e aproape! Eu am auzit, Doamne, de la tatal meu, in neamul meu parintesc, ca Tu ti-ai ales pe Israel din toate popoarele si pe parintii nostri din toti stramosii lor, ca sa fie mostenirea Ta vesnica si ai facut pentru ei toate cate ai zis. Acum noi am gresit inaintea Ta si Tu ne-ai dat in mainile vrajmasilor nostri, pentru ca am laudat pe dumnezeii lor; drept esti Tu, Doamne! Dar ei acum nu se mai multumesc cu robia noastra amara, ci si-au dat mana cu idolii lor, ca sa rastoarne poruncile gurii Tale si sa starpeasca mostenirea Ta si sa astupe gura celor ce Te slavesc pe Tine si sa stinga slava casei Tale si jertfelnicul Tau, sa dezlege gura popoarelor pentru a preaslavi pe dumnezeii lor cei mincinosi si pentru ca regele cel pamantesc sa fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tau dumnezeilor celor ce nu sant, ca sa nu se bucure vrajmasii de caderea noastra, ci intoarce uneltirea lor asupra lor insisi, iar pe uneltitorul impotriva noastra da-l rusinii. Adu-ti aminte, Doamne, arata-Te noua in vremea necazului nostru si-mi da mie curaj. Imparate al dumnezeilor si Stapane a toata stapanirea, daruieste gurii mele cuvant cu trecere inaintea leului acestuia si umple inima lui de ura catre cel ce ne prigoneste pe noi, spre pieirea lui si a celor de un gand cu el. Iar pe noi ne izbaveste cu mana Ta si-mi ajuta mie celei singure, care nu am alt ajutor decat pe Tine, Doamne; Tu ai stiinta de toate si cunosti ca eu urasc slava celor fara de lege si mi-e sila de patul celor netaiati imprejur si de tot cel de alt neam. De asemenea cunosti nevoia mea, ca nu pot suferi semnul mandriei mele care se afla pe capul meu in zilele cand ma arat, mi-e sila de el, ca de o haina intinata cu sange si nici nu-l port cand sant singura. Roaba Ta n-a mancat din masa lui Aman, nici n-a pretuit ospatul regesc; vin jertfit la idoli n-am baut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbarii soartei mele si pana acum decat numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fara de nadejde si ne izbaveste din mainile uneltitorilor de rele, scapandu-ma din frica mea”.

Rugaciunea lui Mardoheu (Estera 4.17)

“Doamne, Doamne, Imparate atottiitorule, toti sant in puterea Ta si nu este cine sa se impotriveasca tie cand vei voi sa izbavesti pe Israel. Tu ai facut cerul si pamantul si toate cele minunate de sub cer. Tu esti Domnul tuturor si nu este cine sa se impotriveasca tie, Doamne! Tu toate le stii Doamne, Tu stii ca eu nu din mandrie, nici din trufie, nici ca sa jignesc nu m-am inchinat lui Aman cel mandru, caci eu cu placere m-as fi apucat sa sarut talpile picioarelor lui pentru izbavirea lui Israel. Dar eu am facut aceasta ca sa nu dau slava oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu si nu m-am inchinat nimanui, decat numai tie, Domnului meu si nici nu voi face aceasta din mandrie. Si acum, Doamne Dumnezeule, Imparate, Dumnezeul lui Avraam, cruta pe poporul Tau, caci se pune la cale pieirea noastra si voiesc sa piarda mostenirea Ta cea dintru inceput. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai rascumparat-o pentru Tine din tara Egiptului. Auzi rugaciunea mea si Te milostiveste spre mostenirea Ta; intoarce plansul nostru in veselie ca, vii fiind noi, sa laudam numele Tau, Doamne, si nu astupa gura celor ce Te preamaresc pe Tine”.

Rugaciunea lui Daniel (Dan 9.4-19)

4. Si m-am rugat Domnului Dumnezeu si m-am marturisit si am zis: “O, Doamne, Dumnezeule cel mare si minunat, Care pazesti legamantul si indrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine si iau aminte la poruncile Tale!
5. Pacatuit-am, faradelege am facut, ca si cei nelegiuiti ne-am purtat, rasculatu-ne-am si ne-am departat de la poruncile si de la legile Tale.
6. Si nu am ascultat de slujitorii Tai prooroci, care ne-au grait in numele Tau: catre regii nostri, catre mai-marii nostri, parintilor nostri si la tot poporul tarii.
7. A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastra rusinarea fetelor noastre, precum se arata astazi oamenilor din Iuda si locuitorilor din Ierusalim si la tot Israelul, cei de aproape si cei de departe, in toate tarile in care Tu i-ai izgonit din pricina faradelegilor ce le-au savarsit impotriva Ta.
8. Doamne Dumnezeule, a noastra este rusinarea fetelor, a regilor nostri, a mai-marilor nostri si a parintilor nostri, caci noi am pacatuit tie;
9. A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea si indurarea. Razvratitu-ne-am impotriva Lui.
10. Si nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca sa umblam in legea Lui, pe care ne-a dat-o noua prin mana slujitorilor Sai profeti.
11. Si tot Israelul a calcat legea Ta si s-a departat, ca sa nu mai auda glasul Tau. Varsatu-s-a peste noi blestemul si juramantul scris in legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, caci am pacatuit impotriva Ta.
12. Si a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grait catre noi si catre judecatorii nostri, care au carmuit peste noi, ca a voit sa abata peste noi strasnic prapad, ce nu s-a mai intamplat niciodata sub cer, asemenea celui din Ierusalim.
13. Precum este scris in legea lui Moise, toata aceasta nenorocire s-a napustit asupra noastra, dar n-am imbunat fata Domnului Dumnezeului nostru, intorcandu-ne de la nelegiuirile noastre si luand aminte la adevarul Sau.
14. Gandit-a indelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abatut-o peste noi, ca drept este Domnul Dumnezeul nostru in toate faptele pe care le-a facut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.
15. Si acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul Tau din tara Egiptului cu mana tare si Te-ai facut vestit pana in ziua de astazi, pacatuit-am, faradelege am facut.
16. O, Doamne! Intoarca-se, dupa milostivirile Tale, toata mania si toata vapaia urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele cel sfant al Tau! Ca, pentru pacatele noastre si pentru faradelegile parintilor nostri, Ierusalimul si poporul Tau au ajuns de ocara pentru toti vecinii nostri.
17. Acum asculta, Dumnezeul nostru, rugaciunea slujitorului Tau si ruga fierbinte si lumineaza fata Ta spre templul Tau pustiit, pentru numele Tau, Doamne!
18. Pleaca, Dumnezeul meu, urechea Ta si auzi, deschide ochii Tai si vezi mahnirea noastra adanca si cetatea asupra careia se cheama numele Tau. Ca nu pentru faptele noastre drepte aducem inaintea Ta rugaciunile noastre cele fierbinti, ci pentru milele Tale cele mari.
19. O, Doamne, asculta! O, Doamne, iarta! O, Doamne, ia aminte si lucreaza! Nu intarzia pentru numele Tau, Dumnezeul meu; ca numele Tau il poarta cetatea si poporul Tau!”

Rugaciunea lui Solomon. (Paralip. 6.14-42)

14. Si a zis: “Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea tie, nici in cer si nici pe pamant. Tu pazesti legamantul si mila cu robii Tai, care umbla cu toata inima lor inaintea Ta;
15. Tu ai implinit robului Tau David, tatal meu, ce i-ai grait; ca ceea ce ai grait cu gura Ta, aceea ai implinit in ziua aceasta cu mana Ta!
16. Si acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, implineste cele ce ai grait catre robul Tau David, tatal meu, cand ai zis: Nu va lipsi barbat din tine care sa sada inaintea fetei Mele pe tronul lui Israel, daca fiii tai isi vor pazi calea lor purtandu-se dupa legea Mea, asa cum te-ai purtat tu inaintea Mea.
17. Deci acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fa sa se adevereasca cuvantul Tau, catre robul Tau David.
18. Adevarat sa fie ca Dumnezeu va locui cu oamenii pe pamant? Daca cerul si cerurile cerurilor nu Te incap, cu cat mai putin Te va incapea templul acesta pe care Ti l-am zidit eu?
19. Dar cauta la rugaciunea robului Tau si la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Asculta strigarea si ruga cu care robul Tau se roaga inaintea Ta:
20. Sa fie ochii Tai deschisi ziua si noaptea spre templul acesta si spre locul unde ai fagaduit sa-ti pui numele Tau, ca sa asculti rugaciunea cu care robul Tau se va ruga in locul acesta.
21. Sa iei aminte la cererile robului Tau si ale poporului Tau Israel, cu care se vor ruga ei in locul acesta; sa auzi din locul sederii Tale, din ceruri, sa asculti si sa miluiesti.
22. Cand va gresi cineva impotriva aproapelui sau si i se va cere juramant ca sa jure, juramantul se va face inaintea jertfelnicului Tau in templul acesta.
23. Atunci sa asculti din cer si sa faci judecata robilor Tai: sa osandesti pe cel vinovat, facand sa i se intoarca asupra capului lui fapta sa si sa izbavesti pe cel drept, dandu-i dupa dreptatea lui.
24. Cand poporul Tau Israel va fi batut de dusman, pentru ca a pacatuit inaintea Ta, dar apoi se va intoarce catre Tine, va preaslavi numele Tau si va cere si se va ruga inaintea Ta, in templul acesta,
25. Atunci sa asculti din cer si sa ierti pacatul poporului Tau Israel si sa-l intorci in pamantul pe care l-ai dat lor si parintilor lor.
26. Cand se va incuia cerul si nu va fi ploaie, pentru ca au pacatuit ei inaintea Ta, si-ti vor aduce rugi in locul acesta, vor marturisi numele Tau si se vor intoarce de la pacatul lor pentru ca i-ai smerit,
27. Atunci sa asculti din cer si sa ierti pacatul robilor Tai, al poporului Tau Israel, aratandu-le calea cea buna pe care sa mearga, si sa trimiti ploaie pamantului Tau, pe care l-ai dat poporului Tau de mostenire.
28. De va fi foamete pe pamant, de va fi boala molipsitoare, de va fi vant dogorator sau palitura, lacusta sau omida, dusmanii de-i vor stramtora in tara lor, stau in cetatile lor, de va fi orice necaz, orice boala,
29. Atunci orice rugaciune si orice cerere care se va face de orice om sau de tot poporul Tau Israel, cand ei isi vor simti fiecare necazul sau si durerea si isi vor intinde mainile lor spre templul acesta,
30. Tu sa asculti din cer, din locul sederii Tale, si sa ierti; sa dai fiecaruia dupa caile lui, caci Tu cunosti inima lui si singur stii inima fiilor oamenilor,
31. Pentru ca sa se teama de Tine si sa umble in caile Tale in toate zilele, cat vor trai pe pamantul pe care l-ai dat parintilor nostri.
32. Chiar si strainul, care nu este din poporul Tau Israel, cand va purcede din pamant departat pentru numele Tau cel mare, pentru mana Ta cea puternica si pentru bratul Tau cel inalt si va veni si se va ruga in templul acesta,
33. Tu sa asculti din cer, din locul salasluirii Tale, si sa-i implinesti tot lucrul pentru care strainul va striga catre Tine, ca sa stie toate popoarele pamantului, de numele Tau si sa se teama de Tine, cum se teme poporul Tau Israel, si sa stie ca in numele Tau este inchinat templul pe care l-am zidit eu.
34. Cand poporul Tau va pleca cu razboi impotriva dusmanilor sai, pe drumul pe care-l vei trimite Tu si se va ruga Tie, intorcandu-se spre cetatea aceasta, care Ti-ai ales-o, si spre templul acesta pe care l-am zidit eu numelui Tau,
35. Atunci sa asculti din cer rugaciunea lor si cererea lor si sa le faci dreptate.
36. Cand vor pacatui ei inaintea Ta - caci nu este om care sa nu pacatuiasca - si Tu Te vei supara pe ei si-i vei da dusmanilor lor si cei ce i-au luat robi ii vor duce in pamant departat sau apropiat,
37. Si cand ei, in pamantul in care vor fi robiti, isi vor veni in sine si se vor intoarce si ti se vor ruga in pamantul robiei lor, zicand: am pacatuit, am facut faradelege, vinovati suntem;
38. Daca se vor intoarce catre Tine cu toata inima lor si cu tot sufletul lor, in pamantul robiei lor, unde ei se vor afla dusi robi si se vor ruga, intorcandu-se spre pamantul lor, pe care Tu l-ai dat parintilor lor si spre “etatea care ti-ai ales-o si spre templul pe care l-am zidit eu numelui Tau,
39. Atunci sa asculti din cer, din locul sederii Tale, rugaciunea lor si cererea lor, si sa le faci dreptate si sa ierti pe poporul Tau de ceea ce a pacatuit inaintea Ta.
40. Dumnezeul meu, sa-Ti fie ochii Tai deschisi si urechile Tale cu luare aminte la rugaciunea care Ti se va face in locul acesta.
41. Si acum, Doamne Dumnezeule, scoala-Te si vino la locul de odihna al Tau, Tu si chivotul puterii Tale. Preotii Tai, Doamne Dumnezeule, se vor imbraca intru mantuire si cuviosii Tai se vor desfata de bunatati.
42. Doamne Dumnezeule, sa nu-Ti intorci fata Ta nici de la unsul Tau, ci adu-Ti aminte de indurarile cele catre David, robul Tau”.

Israel robit pentru parasirea intelepciunii lui Dumnezeu (Ba. 3.1-7)

1. Doamne atottiitorule, Dumnezeul lui Israel, sufletul cel stramtorat si duhul cel necajit striga catre Tine.
2. Asculta, Doamne, si ne miluieste, ca am pacatuit inaintea Ta.
3. Tu domnesti in veci, iar noi pierim fara incetare.
4. Doamne atottiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugaciunea celor ce au murit ai lui Israel, si a fiilor celor care au pacatuit inaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tau, Dumnezeul lor, si s-au lipit de noi relele.
5. Nu-ti aduce aminte de nedreptatile parintilor nostri, ci adu-ti aminte de mana Ta si de numele Tau in vremea aceasta.
6. Ca Tu esti Domnul Dumnezeul nostru, si Te vom lauda pe Tine, Doamne,
7. Ca pentru aceea ai dat frica Ta in inimile noastre, ca sa chemam numele Tau si sa Te laudam intru instrainarea noastra ca am abatut de la inima noastra toata nedreptatea parintilor nostri, care au pacatuit inaintea Ta.

Evreii in robie marturisesc ca pentru pacatele lor li s-au intamplat relele si cer mila de la Dumnezeu.(Ba.2)

l. Si a implinit Domnul cuvantul Sau, pe care l-a rostit impotriva noastra si a judecatorilor nostri, care au judecat pe Israel si impotriva regilor nostri si a conducatorilor nostri si impotriva oamenilor din Israel si din Iuda,
2. Ca sa aduca asupra noastra greutati mari, care nu s-au facut sub tot cerul, asa cum a facut in Ierusalim, dupa cele ce sint scrise in legea lui Moise,
3. Ca sa manance omul carnurile fiului sau si carnurile fiicei sale.
4. Si i-a dat supusi tuturor regilor celor dimprejurul nostru spre ocara si spre pustiire, printre popoarele dimprejur, la care i-a risipit Domnul.
5. Si in loc sa fie stapani, ei au fost supusi, pentru ca am pacatuit inaintea Domnului Dumnezeului nostru, neascultand glasul Lui.
6. Domnului Dumnezeului nostru, dreptatea; iar noua si parintilor nostri, rusinea fetelor, cum este in ziua aceasta.
7. Toate relele, pe care le-a rostit Domnul impotriva noastra, acestea au venit peste noi.
8: Si nu ne-am rugat fetei Domnului ca sa se intoarca fiecare de la cugetele inimii sale celei rele.
9. Si a privegheat Domnul asupra celor rai si i-a adus Domnul peste noi, ca drept este Domnul in toate lucrurile Sale, pe care ni le-a poruncit.
10. Si n-am ascultat glasul Lui, ca sa umblam dupa poruncile Domnului, pe care le-a dat inaintea fetei noastre.
11. Si acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce ai scos pe poporul Tau din pamantul Egiptului cu mana tare si cu brat inalt, cu semne si cu minuni si cu putere mare, si ti-ai facut nume mare pana in ziua de azi,
12. Am pacatuit, am fost nelegiuiti, am fost nedrepti, Doamne Dumnezeul nostru, in toate poruncile Tale;
13. Intoarca-se mania Ta de la noi, ca am ramas putini intre neamuri, unde ne-ai risipit.
14. Asculta, Doamne, rugaciunea noastra si cererea noastra si ne scoate pentru Tine si ne da har inaintea fetei celor ce ne-au instrainat.
15. Ca sa cunoasca tot pamantul ca Tu esti Domnul Dumnezeul nostru, ca numele Tau s-a chemat peste Israel si peste neamul lui.
16. Doamne, cauta din locasul Tau cel sfant si ia aminte spre noi; pleaca Doamne, urechea Ta si auzi,
17. Si deschide ochii Tai, Doamne, si vezi ca nu cei morti care sint in locuinta mortilor, de la care s-a luat duhul din cele dinauntru ale lor, vor da slava si dreptate Domnului,
18. Ci sufletul cel mahnit peste masura, cel ce merge garbovit si fara putere, ochii cei slabiti si sufletul cel flamand iti vor da slava si dreptate, Doamne.
19. Ca nu pentru dreptatile parintilor nostri si ale regilor nostri cerem mila catre noi inaintea fetei Tale, Doamne Dumnezeul nostru;
20. Ci pentru ca ai slobozit mania si iutimea Ta peste noi, precum ai grait prin glasul slugilor Tale, proorocilor, zicand:
21. Asa zice Domnul: Plecati sub jug umarul vostru si lucrati regelui. Babilonului, ca astfel sa locuiti in pamantul pe care l-am dat parintilor vostri.
22. Si de nu veti asculta glasul Domnului, ca sa lucrati regelui Babilonului,
23. Voi face sa amuteasca, din cetatile lui Iuda si din preajma Ierusalimului, glasul bucuriei si glasul miresei si tot pamantul va ajunge o paragina, fara locuitori.
24. Si noi n-am ascultat glasul Tau, ca sa lucram regelui Babilonului si ai intarit cuvintele Tale pe care le-ai grait prin glasul slugilor Tale, proorocii, ca vor scoate oasele regilor si oasele parintilor nostri din locul lor.
25. Si iata sint lepadate la caldura zilei si la inghetul noptii, iar parintii nostri au murit in suferinte grele, in foamete si in sabie si in robie.
26. Si ai adus templul, in care s-a chemat numele Tau, la starea in care este in ziua aceasta, pentru rautatea casei lui Israel si a casei lui Iuda.
27. Si ai facut cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, dupa toata bunatatea Ta si dupa toata indurarea Ta cea mare,
28. Cum ai grait prin glasul slujitorului Tau Moise in ziua in care i-ai poruncit sa scrie legea Ta inaintea fiilor lui Israel zicand:
29. “De nu veti asculta glasul Meu cu adevarat, acest neam mare si mult se va intoarce micsorat la neamurile intru care ii voi risipi.
30. Ca am cunoscut ca nu Ma vor asculta, ca este popor tare la cerbice, ci se vor intoarce in inima lor in pamantul instrainarii lor.
31. Si vor cunoaste ca Eu sint Domnul Dumnezeul lor; si le voi da inima si urechi de auzit;
32. Si Ma vor lauda in pamantul instrainarii lor si vor pomeni numele Meu.
33. Si se vor intoarce de la cerbicia lor cea tare si de la lucrurile lor cele rele, ca isi vor aduce aminte de calea parintilor lor, care au pacatuit inaintea Domnului.
34. Si ii voi intoarce in pamantul despre care M-am jurat parintilor lor, lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, si-l vor stapani, si ii voi inmulti, si nu se vor imputina.
35. Si le voi intari vesnica legatura ca sa le fiu Dumnezeu si ei Imi vor fi popor si nu voi mai misca pe poporul Meu Israel din tara pe care le-am dat-o”.

Cantarea celor trei tineri - In cuptorul cu foc din Babilon.

1. Si stand Azaria in mijlocul focului, si deschizand gura sa, asa s-a rugat, zicand:
2. “Binecuvantat esti, Doamne Dumnezeul parintilor nostri, si laudat si preaslavit este numele Tau in veci.
3. Ca drept esti in toate cate ai facut noua, si toate lucrurile Tale sunt adevarate, si drepte caile Tale si toate judecatile Tale adevarate.
4. Tu ai dat hotarari drepte in toate relele ce ai facut sa vina asupra noastra si asupra cetatii celei sfinte a parintilor nostri, Ierusalimul; ca in adevar si dreptate ai adus acestea peste noi din pricina pacatelor noastre:
5. Ca am pacatuit, ca am facut faradelege, departandu-ne de la Tine.
6. Si am gresit in toate, si poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am pazit, nici le-am facut, dupa cum ne-ai poruncit noua, ca sa ne fie bine.
7. Si cate ai adus si ai facut noua in dreapta judecata sunt.
8. Tu ne-ai dat in mainile vrajmasilor nostri, oameni fara lege si cei mai rai dintre nelegiuiti, unui rege nedrept, cel mai rau care este pe pamant.
9. Si astazi nu mai putem sa deschidem gura; rusine si ocara ne-am facut robilor Tai si celor ce Te cinstesc pe Tine.
10. Nu ne parasi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tau, si nu strica legamantul Tau.
11. Si nu departa mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine si pentru Isaac, robul Tau, si pentru Israel, sfantul Tau,
12. Carora le-ai fagaduit sa le inmultesti semintia lor, ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii.
13. Caci, Stapane, ne-am imputinat mai mult decat toate neamurile si suntem umiliti astazi, in tot pamantul, pentru pacatele noastre.
14. Si nu mai este in vremea aceasta capetenie, prooroc, nici conducator, nici ardere de tot, nici jertfa, nici prinos, nici tamaie, nici loc unde sa aducem inaintea Ta parga noastra si sa aflam har la Tine.
15. Ci cu suflet zdrobit si cu duh umilit sa fim primiti de Tine.
16. Ca ardere de tot de berbeci si de junci, ca zeci de mii de miei grasi, asa sa fie jertfa noastra inaintea Ta astazi si intelegere sa gaseasca la Tine; ca nu este rusine celor ce nadajduiesc in Tine.
17. Si acum urmam tie cu toata inima, si ne temem de Tine, si cautam fata Ta.
18. Sa nu ne rusinezi pe noi, ci fa cu noi dupa indurarea Ta si dupa multimea milei Tale.
19. Si ne scoate pe noi dupa minunile Tale, si da marire numelui Tau, Doamne; si sa se rusineze toti cei ce arata robilor Tai rele.
20. Si sa se rusineze de toata puterea Ta, si taria lor sa se sfarame.
21. Si sa stie ca Tu esti Domn, Dumnezeu singur, si slavit peste toata lumea”.
22. Si n-au incetat slujitorii regelui, care ii aruncasera in cuptor, sa infierbante cuptorul cu catran si cu smoala si cu calti si cu vita.
23. Si valvataia se ridica deasupra cuptorului, de patruzeci si noua de coti.
24. Si izbucnind afara, ea a ars pe Caldeii care se aflau in jurul cuptorului.
25. Iar ingerul Domnului s-a coborat la Azaria si la cei trei prieteni ai lui in cuptor si a stins vapaia.
26. Si le-a suflat in mijlocul cuptorului ca o racoare de adiere si de roua, asa ca focul nu i-a mai atins; nu le-a mai pricinuit nici dureri, nici teama.
27. Si acei trei, intr-un singur glas, au laudat, au slavit si au binecuvantat pe Dumnezeu in cuptor, zicand:
28. “Binecuvantat esti, Doamne Dumnezeul parintilor nostri, si laudat si preainaltat intru toti vecii.
29. Binecuvantat este numele cel sfant al slavei Tale, si prealaudat si preainaltat intru toti vecii.
30. Binecuvantat esti in locasul sfintei Tale slave, laudat si preaslavit in veci.
31. Binecuvantat esti Cel ce vezi adancurile si sezi pe heruvimi si laudat si preainaltat in veci.
32. Binecuvantat esti pe scaunul imparatiei Tale si prealaudat si preainaltat in veci.
33. Binecuvantat esti pe bolta cerului si prealaudat si preaslavit in veci.
34. Binecuvantati toate lucrurile Domnului pe Domnul, laudati-L si-L preainaltati pe El in veci.
35. Binecuvantati, ceruri, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
36. Binecuvantati, ingeri, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
37. Binecuvantati, ape si toate cele mai presus de cer, pe Domnul, laudati-L si-L preainaltati pe El in veci.
38. Binecuvantati, toate puterile Domnului, pe Domnul, laudati-L si-L preainaltati pe El in veci.
39. Binecuvantati, soare si luna, pe Domnul, laudati-L si-L preainaltati in veci.
40. Binecuvantati, stelele cerului, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
41. Binecuvantati, toata ploaia si roua, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
42. Binecuvantati, toate vanturile, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El intru toti vecii.
43. Binecuvantati, foc si caldura, pe Domnul, laudati si-L preainaltati in veci.
44. Binecuvantati, frig si caldura, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
45. Binecuvantati, roua si zapada, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
46. Binecuvantati, nopti si zile, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
47. Binecuvantati, lumina si intuneric, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
48. Binecuvantati, gheata si ger, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
49. Binecuvantati, brume si zapezi, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
50. Binecuvantati, fulgere si nori, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
51. Binecuvinteaza, pamantule, pe Domnul, lauda si-L preainalta in veci.
52. Binecuvantati, munti si dealuri, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
53. Binecuvantati, toate cele ce rasariti pe pamant, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
54. Binecuvantati, izvoare, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci,
55. Binecuvantati, mari si rauri, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
56. Binecuvantati, chiti si toate cele ce se misca in ape, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
57. Binecuvantati, toate pasarile cerului, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
58. Binecuvantati, toate fiarele si toate dobitoacele, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
59. Binecuvantati, voi fiii oamenilor, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
60. Binecuvinteaza, Israel, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
61. Binecuvantati, preoti, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
62. Binecuvantati, slujitori, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
63. Binecuvantati, voi duhuri si suflete ale dreptilor, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
64. Binecuvantati, voi cei sfinti si smeriti cu inima, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
65. Binecuvantati, Anania, Azaria, si Misael, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci; ca ne-a scos pe noi din locuinta mortilor, si din mana mortii ne-a smuls pe noi, si ne-a izbavit pe noi din mijlocul cuptorului care arde cu vapaie de foc, si din mijlocul vapaii ne-a izbavit pe noi.
66. Marturisiti-va Domnului, ca este bun, ca in veac este mila Lui.
67. Binecuvantati pe Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, toti care va inchinati Lui, laudati si multumiti, ca in veac este mila Lui”.

Rugaciunea lui Manase, regele lui Iuda, cand se afla el ca rob in Babilon (Manase)

1. “Doamne, Atottiitorule, Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, ai lui Isaac si al lui Iacov, si al semintie celei drepte a lor,
2. Cel care ai facut cerul si pamantul cu toata podoaba lor,
3. Care ai legat marea cu cuvantul poruncii Tale, Care ai incuiat adancul si l-ai pecetluit cu numele Tau cel infricosator si slavit,
4. Inaintea caruia toate se tem sl tremura din pricina atotputerniciei Tale,
5. Pentru ca nimeni nu poate sa stea inaintea stralucirii slavei Tale si nesuferita este mania urgiei Tale asupra celor pacatosi!
6. Insa nemasurata si neajunsa este si mila fagaduintei Tale,
7. Caci Tu esti Domnul cel preainalt, bun, indelung-rabdator si mult-milostiv, caruia ii pare rau de rautatile oamenilor.
8. Tu, Doamne, dupa multimea bunatatii Tale, ai fagaduit pocainta si iertare celor ce ti-au gresit si dupa multimea indurarilor Tale ai hotarat pocainta pacatosilor spre mantuire. Asadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepti, n-ai pus pocainta pentru cei drepti: pentru Avraam si Isaac si Iacov, care nu ti-au gresit tie, ci ai pus pocainta mie pacatosului, pentru ca am pacatuit mai mult decat nisipul marii.
9. Multe sunt faradelegile mele si nu sunt vrednic a cauta si a privi inaltimea cerului din pricina multimii nedreptatilor mele.
10. Strans sunt eu cu multe catuse de fier, incat nu pot sa-mi ridic capul meu si nu am nici loc de odihna, pentru ca Te-am maniat si am facut rau inaintea Ta; n-am implinit voia Ta, nici am pazit poruncile Tale, ci am pus uraciuni si am inmultit smintelile.
11. Dar acum imi plec genunchii inimii mele, rugand bunatatea Ta,
12. Am pacatuit, Doamne, am pacatuit si faradelegile mele eu le cunosc,
13. Insa cer, rugandu-Te: Iarta-ma Doamne, iarta-ma si nu ma pierde in faradelegile mele si nici nu ma osandi la intuneric sub pamant,
14. Caci Tu esti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocaiesc. Arata-Ti peste mine bunatatea Ta, mantuindu-ma pe mine nevrednicul, dupa mare mila Ta.
15. Si Te voi preaslavi in toate zilele vietii mele. Caci pe Tine Te slavesc toate puterile ceresti si a Ta este slava in vecii vecilor. Amin!”

Rugaciunea lui Iezechia, regele lui Iuda, cand a cazut bolnav si s-a tamaduit de boala lui (Isaia 38.10-20)

10. “Atunci eu am zis: Ma duc la amiaza zilelor mele, la portile locuintei mortilor voi fi tinut pentru restul anilor mei.
11. Nu voi mai vedea pe Domnul in pamantul celor vii; si nu voi mai privi pe nimeni dintre locuitorii lumii.
12. Casa mea este smulsa si dusa departe de mine, ca o coliba de ciobani. Imi simt firul vietii taiat ca de un tesator care m-ar rupe din tesatura lui. De dimineata pana seara, Tu ai sfarsit cu mine.
13. Strig pana dimineata. Ca un leu (boala) imi sfarama oasele mele! De dimineata pana seara, Tu ai sfarsit cu mine.
14. tip cumplit ca o randunica, gem ca o porumbita. Ochii mei slabesc, uitandu-se in sus. Doamne, sunt in mare cumpana, nu ma lasa!
15. Ce sa mai graiesc! El mi-a dat de stire si a facut! Sfarsi-voi firul vietii mele, aducandu-mi aminte de amaraciunea sufletului meu!
16. Doamne, prin indurarea Ta se bucura omul de viata, prin ea mai am si eu suflare; Tu ma tamaduiesti si-mi dai iarasi viata!
17. Iata ca boala mea se schimba in sanatate. Tu ai pazit viata mea de adancul mistuitor! Tu ai aruncat inapoia Ta toate pacatele mele!
18. Ca locuinta mortilor nu Te va lauda si moartea nu Te va preaslavi; cei ce se coboara in mormant nu mai nadajduiesc in credinciosia Ta.
19. Cel viu, cel viu Te lauda, ca mine astazi; parintii invata pe copiii lor credinciosia Ta.
20. Domnul sa ne mantuiasca si vom canta din harpa in toate zilele vietii noastre inaintea templului Domnului!”

Rugaciunea lui Simeon (Lc. 2.29-32)

29. Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvantul Tau, in pace,
30. Ca ochii mei vazura mantuirea Ta,
31. Pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor,
32. Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel.

Cantarea lui Zaharia (Luca 1.68-79)

68. Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, ca a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau;
69. Si ne-a ridicat putere de mantuire in casa lui David, slujitorul Sau,
70. Precum a grait prin gura sfintilor Sai prooroci din veac;
71. Mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc pe noi.
72. Si sa faca mila cu parintii nostri, ca ei sa-si aduca aminte de legamantul Sau cel sfant;
73. De juramantul cu care S-a jurat catre Avraam, parintele nostru,
74. Ca, fiind izbaviti din mana vrajmasilor, sa ne dea noua fara frica,
75. Sa-I slujim in sfintenie si in dreptate, inaintea fetei Sale, in toate zilele vietii noastre.
76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile Lui,
77. Sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor,
78. Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus,
79. Ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii.