Rugaciune pentru curatirea inimii de lene

1. Aleluia, slava Tie, Tata ceresc, Te iubesc si Te rog, cearta, leaga si alunga demonul lenei, care drumul vietii mele cu tot felul de curse l-a semanat ca sa nu aduc rodul cel sfant si binecuvantat pentru care m-ai creat.

El ma impiedica sa fac poruncile Tale si poruncile fericirilor pe care Domnul Iisus Hristos ni le-a lasat.

El ma impiedica sa-i, ajut, sa le fac bine si sa-i invat pe altii, ma indeamna sa nu muncesc, sa nu imi amintesc de taina pocaintei,  sa nu ma curatesc de pacate, ca un smochin fara de rod sa fiu.

El ma impiedica sa port crucea neamului meu.

El ma impiedica, impreuna cu demonul akediei sa ma rog, sa postesc  si sa fac fapte bune.

In toate cele sfinte ei au pus zabava, amanarea, negrija, indoiala, ca sa ma impiedice sa le implinesc.

2. Aleluia, slava Tie, Iisuse Hristoase, Te iubesc si Te rog, cearta, leaga si alunga-l pe demonul lenei si al akediei care imi dau somnolenta si falsa oboseala in timpul rugaciunilor si al celorlalte indatoriri.

Ei aduc asupra mea ispite, cuvinte desarte, amintiri, vrajmasi, ma impiedica sa vorbesc clar, corect, sa merg la slujbe, sa priveghez, sa fac cuvantul de folos.

Ei ma fac sa intarzii fapta buna ca sa-si piarda din valoare, sau ma fac sa o las, insuflandu-mi gandul ca este nefolositoare sau neimportanta.

Ei ma indeamna sa stau pe scaun, sa casc, sa ma reazem, la altceva sa ma gandesc, sau altceva sa lucrez, iar credinta, evlavia, iubirea, care sunt sufletul rugaciuii, sa nu le pun in cuvintele mele atunci cand ma rog acasa sau cand la Tine, in biserica Ta ne aduni.

3.  Aleluia, slava Tie, Imparate ceresc, Duhule Sfant, Te iubesc si Te rog, cearta, leaga si alunga demonul lenei si al akediei care se strecoara pe nestiute in viata mea, in casa mea, in credinta mea, in lucrarea, in inima si in gandul meu si pe toate le schimba, le stramba si le strica.

Acesti demoni imi zdrobesc inima, sufletul, imi smintesc mintea si ei sunt cei care fac sa creasca semintele cele rele, sadite de ceilalti demoni.

Neglijenta, nesimtirea cea impietrita, nepasarea, sunt armele prin care ei imi cotropesc, imi schilodesc, imi nimicesc si imi cuceresc mintea, trupul si vointa.

De aceea, daruieste-mi, Doamne, rugul rugaciunii, care arde, alunga si distruge toata lucrarea acestor demoni si curateste-mi inima, sufletul si toata fiinta mea, de otrava lor.

Da-mi, Doamne, sa ma intaresc, sa birui demonul lenei si al akediei.

Ajuta-ma, Doamne, sa zidesc in sufletul meu biserica Ta cea sfanta si izbaveste-ma de osanda cea vesnica.

Amin.

Rugaciune pentru curatirea inimii de lene

Prof. Emil Alexandrescu

(adaptat la persoana intaia singular)

064 RUGĂCIUNEA MAI-MARELUI TÂLHARILOR DIN VREMEA ÎMPĂRATULUI MAURICIU. PE CARE A SPUS-O CU ZDROBIRE DE INIMA Şl CU LACRIMI MULTE Şl AMARE, TIMP DE MULTE CEASURI

RUGĂCIUNEA
MAI-MARELUI TÂLHARILOR DIN VREMEA
ÎMPĂRATULUI MAURICIU.
PE CARE A SPUS-O CU ZDROBIRE DE INIMA
Şl CU LACRIMI MULTE Şl AMARE, TIMP DE MULTE CEASURI



    Nu cer nimic altceva de la Tine, Iubitorule de oameni, decât ceea ce cerea mărturisindu-se tâlharul cel mai înainte de mine. Aşadar, precum spre tâlharul acela, aşa şi spre mine, tâlharul, arată minunata Ta mi­lostivire şi iubire de oameni. Primeşte acest suspin al meu de pe patul morţii şi precum i-ai primit pe cei din al unsprezecelea ceas, care n-au făcut nimic vrednic, aşa primeşte-mă şi pe mine, cel ce mă înec în lacrimile me­le cele puţine şi mă curăţesc cu ele. Dă-mi mie iertare, pentru că nu-ţi cer altceva, căci nu mă lasă vremea, fiindcă pânditorii cei de prin peşteri s-au apropiat. Ci să nu stai împotrivă, nici să-mi iei seama cu de-amănuntul, că nu vei afla întru mine ceva bun. Iată, m-au cuprins fărădelegile şi rău am ajuns către amurgul vieţii. Nesocotite sunt datoriile mele. Dar, precum ai primit suspinarea cea amară a lui Petru, primeşte-o şi pe a mea, Iubitorule de oameni, vărsând aceste lacrimi peste zapisul păcatelor mele şi şterge cu buretele mi­lostivirii Tale greşelile mele cele neasemănate. Amin.

063 Rugăciunea Cuviosului Iacob, cel ce s-a pocăit de păcatele curviei şi uciderii închis într-un mormânt, pe care a zis-o timp de zece ani cu multă plângere, cu plecări de genunchi şi cu bătăi în piept fără cruţare:

Rugăciunea Cuviosului Iacob, cel ce s-a pocăit de păcatele curviei şi uciderii închis într-un mormânt, pe care a zis-o timp de zece ani cu multă plângere, cu plecări de genunchi şi cu bătăi în piept fără cruţare:



Cum voi putea căuta spre Tine, Dumnezeule? Cum voi începe a mă mărturisi? Cu ce inimă şi conştiinţă voi îndrăzni să Te rog? Cum mă voi ispiti să-mi mişc limba cea pângărită şi buzele cele pline de spurcăciune? şi pentru care păcat voi cuteza să cer iertare mai întâi? Cruţă-mă Iubitorule de oameni! Milostiv fii mie, nevrednicului, Stăpâne bune! şi să nu mă pierzi pe mine cu faptele mele cele de ruşine, deşi nu sunt mici. Am săvârşit desfrânare. Am făcut ucidere. Am vărsat sânge nevinovat, şi acum, Doamne, Ţie Celui ce pe toate le ştii, mă mărturisesc, cerând iertare de acestea. Să nu mă treci cu vedere, Stăpâne bune, ci pentru milostivirea Ta cea nemăsurată, îndură-Te spre mine păgânul şi trimite mila Ta cea bogată peste mine, cel ce am căzut în prăpăstiile păcatului. Că m-a înecat viforul vrăjmaşului celui pierzător şi să nu mă înghită pe mine balaurul cel din adânc.
Aşa Doamne Împărate, Cel ce cu adâncă şi nemăsurată milostivire ai aşteptat pocăinţa şi lacrimile mele, ajută-mă ca ziua şi noaptea să am înainte icoana iubirii Tale. Cel ce eşti Lumină mai presus de lumină, risipeşte vălul întunericului cu Cuvintele Vieţii Veşnice. Întăreşte-mă să rabd toate necazurile şi ispitele ce vin asupra mea şi mă întorc spre fapta cea bună, ca fiul risipitor. Ajută-mă să-mi sfârşesc în umilinţă şi pace viaţa pământească. Împărtăşindu-mă la vremea cuvenită cu Preascump Trupul şi Sângele Tău.
Facă-se şi în mine voia Ta, ca să preamăresc în toată viaţa mea Numele Tău, împreună cu al Tatălui şi al Sfântului Duh, Singurul Dumnezeu adevărat, în Treime închinat şi preaslăvit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

062 RUGĂCIUNE OBŞTEASCĂ DE MĂRTURISIRE CĂTRE DOMNUL SI CĂTRE TOŢI SFINŢII

RUGĂCIUNE OBŞTEASCĂ
DE MĂRTURISIRE CĂTRE DOMNUL SI CĂTRE TOŢI SFINŢII


Preadulcele meu Iisuse Hristoase, Dumnezeul îndurărilor, Adâncul milei, căruia îţi pare rău de răutăţile oamenilor, primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc acum şi vin cu credinţă la tine, şi mă miluieşte pe mine, păcătosul, curvarul, spurcatul, ticălosul, hulitorul, călcătorul de jurământ, mincinosul, ocărâtorul, clevetitorul, mâniosul, pome- nitorul de rău. Pricinuitorul de sminteală, neîndu- ratul, nemilostivul, iubitorul de avere, iubitorul de slavă, iubitorul de dezmierdare, cel lacom cu pântecele, beţivul, leneşul, pricinuitorul de râs, risipitul cu mintea, măreţul în deşert, mândrul, nebăgătorul în seamă de dumnezeieştile Tale porunci, şi nu mă da mulţimii muncilor pentru mulţimea greşelilor mele. Ci Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Cel indelung-răbdător şi îndurat, milostiveşte-Te de inima mea cea zdrobită de păcate şi osândită de conştiinţă, pentru că nu am păzit sfinţitele făgăduinţe ale Sfântului Botez şi ale dumnezeiescului şi îngerescului chip călugăresc Şi acum, pentru aceste două făgăduinţe, suspin şi mă tănguiesc, rugându-mă ca să fiu miluit în dar şi iertat numai pentru bunătatea Ta, şi izbăvit de chinuri în ziua cea înfricoşată a Judecăţii. Aşa, Doamne Dumnezeul meu, Preadulceie meu lisus, mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit şi nu mă lipsi de nădejdea şi de aşteptarea mea. Milostiveşte-Te spre mine, cel ce chem milele Tale, curăţeşte-mâ pe mine cel întinat, albeşte-mi haina cea mânjită şi mă mântu- ieşte pe mine cel desfrânat. Nu mă osândi pe mine, osânditul, nu da fiarelor celor gândite:,l i sufletul care Te cheamă pe Tine, nu mă judeca vinovat de focul gheenei pentru călcarea făgăduinţelor şi sfinţitelor aşezământuri ala Sfântului Botez şi ale în gerescului chip.
Doamne, Dumnezeul meu, Preadulceie meu lisus, Cel îndelung-răbdător, care suferi răutăţile şi eşti neschimbător întru îndurările Tale, Cel ce m-ai povăţuit către vieţuirea îngerească, învredni- ceşte-mă ca începând de astăzi să-Ţi slujesc Ţie curat, prin fapte bune, ca să fac roadă vrednică de pocăinţă şi să păzesc cu cuvioşie rânduiala vieţii călugăreşti şi să împlinesc sfinţitele făgăduinţe fără prihană şi deplin. Doamne, Domnul meu, Prea- dulceie meu Iisus, Cel atotţiitor, atotputernic şi tare, sădeşte întru inima mea frica Ta şi dragostea legilor Tale. Mintea mea lumineaz-o cu razele darurilor Tale, simţirile mele supune-le Cuvântului Tău, voia mea înloarce-o către Tine, Cel ce eşti dorinţa singură adevărată. Limba mea învaţ-o ca să zică totdeauna: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru Fericita pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu, milostiv fii mie păcătosului şi mă mântuieşte". Doamne, prin cinstita şi de viaţă făcătoare Crucea Ta, păzeşte-mă. Doamne, prin sfinţii Tăi îngeri îngrădeşte-mă. Doamne, prin Sfinţii tăi Apostoli şi mucenici, întrarmează-mă. Doamne, pentru toţi sfinţii Tăi, trimite peste mine mila Ta cea mare şi în dar mă mântuieşte-mă pe mine, cel ce sunt răscumpărat cu sângele Tău prea scump.
întinăciunile cele vechi ale păcatelor mele şter- ge-le. Duhurile poftei trupeşti şi ale răutăţii goneş- te-le de la mine. De împătimirile veacului acestuia izbăveşte-mă. Trage-mă cu totul către dragostea veacului ce va să fie şi întăreşte-mă să călătoresc pe calea cea strâmtă şi necăjită până în ziua şi ceasul şi suflarea mea cea mai de pe urmă, ca să îmi dau sufletul îngerilor celor buni şi să scap de vămile din văzduh313, să mă număr cu sfinţii cei din veac şi să mă învrednicesc bunătăţilor celor veşnice.
Prea milostivă Maică a preadulcelui lisus, roa- gă-te Fiului tău şi Dumnezeu pentru mine, ticălosul şi păcătosul, ca să-mi asculte săraca mea rugăciune. Cruce prea cinstită, arma şi semnul mântuirii noastre, goneşte de la mine tot gândul rău şi toată vrăjmăşia puterii potrivnicului, pornite prin draci şi prin oameni. Mai-marilor voievozi, Mihail şi Gavrilă, chezăşuitorii şi izbăvitorii mei, Sfinte îngere, păzitorul şi acoperitorul meu, şi toţi Sfinţii îngeri ai lui Dumnezeu, povăţuiţi-mă către voia lui Dumnezeu cea preasfântă. Ajutaţi neputinţei mele de care sunt cuprins şi cu trupul şi cu voinţa. Pă- ziţi-mă de vicleşugurile vrăjmaşului şi rugaţi-vă milostivului Ziditor sâ mă miluiască şi pe mine, călcătorul poruncilor Lui celor sfinte, şi să-mi dea să petrec în pace sufletească Şi întru pocăinţă adevărată până la sfârşitul vieţii mele. Iar la ieşirea sufletului meu din trup, fiţi lângă mine mântuitori apropiaţi şi daţi adeverire că m-am izbăvit de muncile cele de sub pământ prin mila lui Dumnezeu.
Sfinte slăvite Ioane, Prorocul şi înaintemergă- torul Domnului nostru lisus Hristos, roagă-te pentru mine păcătosul. De Dumnezeu propovăduitori şi întâi între Apostoli Petru, Pavel, Ioan, de Dumnezeu cuvântătorule, împreună cu ceilalţi Evanghelişti şi Apostoli, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul. Sfinţilor şi drepţilor Părinţi ai lui Dumnezeu, loachim şi Ana, Iosif Logodnicul şi Simeon de Dumnezeu Primitorul, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul. Sfinţilor Proroci şi Propovăduitori ai venirii lui Hristos Dumnezeu, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul. Sfinţilor Părinţi, Păstori şi învăţători ai lumii Vasile, Grigore, loan Gură de Aur, Atanasie, Chirii, Nicolae, Spiridon şi toţi sfinţii Ierarhi ru- gaţi-vă pentru mine, păcătosul. Sfinţilor sfinţilor Mucenici Dimitrie, Gheorghe. Teodor, Artemie, Procopie, cei Patruzeci, Ioan cel nou" 1 şi toţi Sfinţii Mucenici, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul. Sfinţilor cei fără de arginţi şi de minuni făcători, Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae şi ceilalţi, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul. Cuvioşilor de Dumnezeu purtătorilor Părinţi Antonie, Paule, Eftimie, Sava, Arsenie, Onufrie, Pahomie, Teodosie, Rfrem, Ioan Damaschin, Ioan al Scării, Petru, Atanasie şi toţi cuvioşii, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul. Cuvioasă Măria Egipteanca (şi maica noastră Paraschiva cea nouă) 3 ' 5 şi celelalte cinstite şi cuvioase femei, care bine aţi pustnicit şi v-aţi nevcit, pe Hristos aţi mărturisit, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul. Toţi sfinţii cei ce din veac bine aţi plăcut Domnului, rugaţi-vă pentru mine, cel fără de răspuns şi care sunt mai păcătos decât toţi cei din veac păcătoşi. Rugăciunile şi cererile acestora primindu-le şi ascultându-le, Doamne, Dumnezeul meu, prea dulcele meu lisus, iartă-mi mie orice Ţi-am greşit Ţie de la naşterea mea şi până în ziua şi ceasul de acum cu cuvântul, cu lucrul, cu ştiinţă şi cu ne- ştiinţă, cu mintea, cu cugetul şi cu toate simţirile mele. Tot aşa. iartă şi miluieşte şi pe părinţii şi fraţii mei şi pe toţi arhiereii, preoţii, monahii şi dreptcre- dincioşii creştini de pretutindeni, şi pe cei ce mă urăsc şi mă iubesc, pe cei ce mă miluiesc şi îmi slu- iesc, pe cei ce mi-au poruncit mie, nevrednicului, să mă rog pentru dânşii, pe cei pe care i-am vătămat sau i-am blestemat şi pe cei ce unele asemenea îmi fac sau mi-au făcut, şi dăruieşte-ne cele de folos sufletelor noastre în veacul acesta şi în cel viitor precum binevoieşte iubirea Ta de oameni. Odihneşte şi pe cei mai înainte răposaţi părinţi şi fraţii noştri şi, pentru rugăciunile tuturor, milos- tiveşte-Te spre mine, ticălosul, şi fă-mă aşa cum mă voieşti Tu, fie că vreau sau nu vreau eu.
Şi mă învredniceşte ca nevinovat şi fără de osândă să mă împărtăşesc cu Preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine, şi ca nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie ele mie, când mă apropii de ele cu nevrednicie, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului, spre izbăvirea de muncile cele veşnice şi spre arvuna vieţii fără de sfârşit şi fericite,
întru care aşază-mă împreună cu toţi sfinţii cei
ce din veac Ţi-au plăcut Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, Preadulcele meu lisus. Că Ţie se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea din partea tuturor, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi Preasfântul Duh , acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

061 RUGĂCIUNE DUPÂ NUMĂRUL CELOR DOUĂZECI Şl PATRU DE CEASURI ALE ZILEI ŞI NOPŢII ATRIBUITĂ SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

RUGĂCIUNE DUPÂ NUMĂRUL CELOR
DOUĂZECI Şl PATRU DE CEASURI ALE ZILEI ŞI NOPŢII
ATRIBUITĂ SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR



1. Doamne, nu mă lipsi de bunătăţile Tale cele cereşti şi veşnice.
2. Doamne, izbăveşte-mă de toată nevoia, ne ştiinţa, uitarea, îndrăzneala şi de nesimţirea cea impietrită.
3- Doamne, de am greşit cu mintea, cu gândul sau cu cuvântul, iartă-mă.
4. Doamne, izbăveştc-mă de toată nevoia, neştiinţa, uitarea, îndrăzneala şi de nesimţirea cea împietrită.
5. Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea şi părăsirea.
6. Doamne, luminează inima mea pe care a întunecat-
o pofta cea rea.
7. Doamne, Doamne, eu ca un om am greşit, dar Tu ca un Dumnezeu miluieste-mă.
8. Doamne, vezi neputinţa sufletului meu şi trimite harul Tău spre ajutorul meu ca să se propovăduiască întru mine numele Tău cel sfânt.
9. Doamne, Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun.
10. Doamne, Dumnezeul meu, deşi nu am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi cu blândeţea Ta să pun început bun" .
11 . Doamne, stopeşte in inima mea rouă darului
Tău.
12. Doamne, Dumnezeul cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul, răul şi necuratul, după mare mila Ta, când vei veni întru împărăţia Ta ] " .
13. Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă şi nu mă lăsa.
14. Doamne, nu mă duce în ispită.
15. Doamne, dă-mi cuget bun.
16. Doamne, dă-mi lacrimi, aducere-aminte de moarte şi umilinţă.
17. Doamne, dăruieşte-mi să-mi mărturisesc cugetele mele.
18. Doamne, dă-mi smerenie, tăiere a voii şi ascultare.
19. Doamne, dă-mi răbdare, voinţă nebiruită şi blândeţe.
20. Doamne, sădeşte întru mine rădăcina bunătăţilor,
adică frica Ta.
21 . Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul, gândul şi inima mea şi să fac întru toate voia Ta.
22. Doamne, scapă-mă de oamenii răi, de draci, de patimi şi de tot lucrul necuvios.
23 . Doamne, precum porunceşti, Doamne, precum ştii, Doamne, precum vrei, facă-se întru mine voia Ta.
24. Doamne, facă-se voia Ta şi nu a mea. Pentru rugăciunile şi mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor tăi, că bine eşti cuvântat în veci. Amin.

060 RUGACIUNE CE SE SPUN E MAI ÎNAINTE DE A CITI

RUGACIUNE
CE SE SPUN E MAI ÎNAINTE DE A CITI



Doamne Iisuse Hristoase,
deschide urechile şi ochii inimii mele ca să ascult cuvintele Tale, să le pricep şi să fac voia Ta, căci nemernic sunt eu pe pământ. Nu ascunde de mine poruncile Tale, ci „descoperă ochii mei şi voi înţelege minunile din legea Ta" . Căci spre Tine, Dumnezeul meu, nădăjduiesc, ca să luminezi mintea mea, că binecuvântat eşti in vecii vecilor. Amin.

059 RUGĂCIUNE C E S E SPUN E DUPĂ ÎNCHEIEREA SLUJBEI PENTR U ABATERILE MINŢII ÎNTÂMPLATE ÎN VREMEA SLĂVIRII

RUGĂCIUNE C E S E SPUN E DUPĂ ÎNCHEIEREA SLUJBEI PENTR U ABATERILE MINŢII ÎNTÂMPLATE ÎN VREMEA SLĂVIRII



Iubitorule de oameni
şi milostive Doamne, Cel ce m-ai învrednicit ca ai în ceasul de acum să stau înaintea Ta spre rugăciunea şi slăvirea stăpânirii Tale, iartă-mi mie câte Ţi-am greşit Ţie din copilărească vârstă cu toate simţirile mele. întru tot îndurate şi mult milostive, iartă-mi mie şi greşelile cele ce mi s-au întâmplat acum, în vremea acestei rugăciuni, prin răspândire şi rătăcire şi împrăştiere a minţii, prin înălţarea gândurilor şi slava deşartă, prin mânie şi iuţimc şi pomenire de rău, prin hula cea fără de ruşine şi pângărită, prin lenevire, nepăsare şi trândăvie, prin robire şi abatere a minţii şi a cugetului la pofte necuvioase şi rele. Ca să nu se laude satana, vrăjmaşul, asupra mea, că nici în vremea mărturisirii şi a rugăciunii mele nu m-am păzit fără de păcat. Deci arată, preabunule Doamne, că Tu eşti Cel ce stăpâneşti zidirea Ta şi a Ta este stăpânirea şi împărăţia, în vecii vecilor. Amin.

058 RUGĂCIUNE FOARTE FRUMOASA ÎNTRU ACEEAŞI VREME BĂTRÂNULUI CHIRIL DIN CONSTANTINOPOL

RUGĂCIUNE FOARTE FRUMOASA ÎNTRU ACEEAŞI VREME
BĂTRÂNULUI
CHIRIL
DIN CONSTANTINOPOL



Doamne Dumnezeul meu,
„către Tin e mânec" , zice a Prorocu l David , ş i „de mi-am adus aminte d e Tin e i n aşternutu l meu , i n dimineţ i a m cugeta t spr e Tine , c ă Te-a i făcu t aju torul meu" . Aşadar , ş i eu , păcătosu l ş i nevred nicul , mânec cătr e Tine , împreun ă c u prorocu l ş i împăratul , Doamn e Dumnezeu l meu .
Aceast a est e grija me a cân d m ă scol di n som n
ş i întâi a cugetar e a minţi i mele , fiindcă est e dato ri a mea d e neînlăturat , privitoar e l a însuşi scopul pentr u car e m-a u zidi t mâinil e Tale , adic ă s ă laud , s ă slăvesc ş i s ă măres c preasfântu l Tă u nume . Că d T u eşti , Doamne , început fără d e început ş i sfârşit fără d e sfârşit Căc i precu m î n afară d e Tin e nimen i
n u pute a s ă l e zideasc ă p e toate , to t aş a nic i el e n u s e putea u zidi un a p e alta , c i numai d e cătr e daru l ş i putere a Ta , pentr u c a să-Ţi slujească toat e
Ţie , d e car e a u fost făcute , ş i c a s ă propovăduiasc ă mărime a slavei Tal e cele i negrăite . Dec i Tu , Doam n e Dumnezeu l meu , Ziditoru l ş i Făcătoru l tuturor , T u eşt i Dătătoru l tuturo r bunătăţilor . Căci c e est e
i n fire, sa u î n Dar , sa u î n trup , sa u î n suflet, car e s ă n u f i fost adu s într u fiinţă pri n bunătate a Ta ?
Căc i T u eşt i izvorul desăvârşirilor , noianu l mă rimilor , adâncu l milei ş i mare a îndurărilor . T u eşt i chipu l frumuseţi i cele i neasemănate , di n car e ie s • toat e cel e c e sun t T u eşt i Dumnezeu l dumnezei lor, Sfântul sfinţilor, împăratul împăraţilo r ş i Domnu l domnilor . T u eşt i pricin a pricinilor , Viaţa viilor, Rânduiala , Bunacuviinţ ă ş i Slava tuturo r celo r vă zut e ş i a celo r nevăzute . T u eşt i Făcătoru l ş i zidi torul meu , Ce l c e dintru nefiinţă m-ai zidit ş i m-ai închipuit dup ă chipu l ş i asemănarea Ta . T u eşti Stă - pânitorul sufletulu i meu , Ce l c e c u negrăită pur tarea T a d e grijă m ă păzeşt i c a s ă n u m ă întorc iarăş i întru nefiinţă . T u eşt i cel c e m ă Sfinţeşti ş i
m ă înalţ i pri n daru l Tă u ş i vre i s ă m ă slăveşti ş i
s ă m ă fericeşti îndulcindu-m ă d e viaţa T a ce a veş nică . Ş i p e lâng ă acestea , T u eşt i ajutorul me u ş i Sprijinitoru l ş i Făcătoru l d e bine , împăratul me u ş i
Domnul meu, Tatăl meu şi Mirele meu. Tu eşti Născătorul sufletului meu, Scopul cel mai de pe urmă al bunăstării mele, Aşezarea mea în starea de mai înainte a fericirii mele şi Desăvârşirea vieţii mele.
Acestea toate eşti Tu pentru mine, şi orice altceva mi-ar fi mie spre bine, dulce, cinstit şi mântuitor, fiind Dumnezeul meu, Domnul meu, Făcăto rul meu, Dumnezeu şi om. Căci pentru mine ai binevoit să Te faci om. Tu eşti Izbăvitorul meu, Slobozitorul meu, Tu eşti Mântuirea mea, înţelepciunea mea, Dreptatea mea, Sfinţenia mea, Izbăvirea mea, Curăţenia mea, Jertfa mea, Mielul meu, Arhiereul meu, Mântuitorul meu, Mijlocitorul meu, Dascălul meu, Păstorul meu, Pilda mea. Asemănarea mea. Mângâierea mea, Bucuria mea, Veselia cea veşnică. Tu eşti Doctorul răutăţilor mele, Tămăduitorul patimilor mele, Pierzătorul păcatelor mele. Căci de câte ori mă voi apropia de Tine, de câte oii îţi voi spune scârba inimii mele, de câte ori va picura lacrimă fierbinte din ochii mei, de atâtea ori, Doamne Iisuse Hristoase al meu, îmi deschizi braţele Tale cele sfinte şi îmi Întinzi mână de aju
tor şi mă învredniceşti pe mine, nevrednicul, de sprijinul Tău cel neaşteptat.
Tu, Doamne, Dumnezeul meu, cu smerenia Ta cea desăvârşită, vindeci mândria mea. Cu sărăcia Ta îndepărtezi de mine iubirea de avuţie cea ne săţioasă. Văpaia relelor mele o stingi cu scârbele pe care pentru mine le-ai pătimit. Mânia mea sălbatică o domoleşti cu blândeţea Ta cea negrăită. Zavistia mea asupra aproapelui, pe care neîncetat o ascund în inimă, o veştejeşti cu dragostea sădită în firea Ta cu care m-ai iubit îndrăcirea pân- tecelui şi lăcomia mea satanică le opreşti cu fierea şi cu oţetul pe care le-ai gustat pentru mine. Lenevirea pierzătoare şi trândăvia le iei de la mine cu ostenelile pe care le-ai suferit pentru mine. Căci pentru mine ai postit, ai umblat, Te-ai ostenit, ai asudat, ai priveghiat, Te-ai rugat, ai lăcrimat, ai fost gonit, ai fost ocărăt, ai fost batjocorit, ai fost scuipat, ai fost bătut, ai purtat cunună de spini, ai răbdat Cruce şi la urmă ai primit moartea de bună- voie, îngroparea de trei zile şi pogorârea in iad.
pe care toate . Doamne, Dumnezeul meu, le-ai su-
ferit pentru mine. Deci pe toate acestea le am ca pe nişte binefaceri spre mine, nevrednicul, şi aşa le socotesc, le măsor, le primesc, le spun, le mărturisesc şi le propovăduiesc.
Aşadar, Preadulce Stăpâne şi Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul meu, platnic şi datornic fiind darului Tău, nu mă pricep cu ce să-ţi răsplătesc Ţie pentru toate acestea. Nu ştiu cum să-Ti mulţumesc Ţie, Celui ce atâta iubire de oameni şi milostivire ai arătat spre mine, încât, dacă aş avea inimile şi limbile tuturor şi dacă aş vrea cu toate de odată să-Ţi mulţumesc şi să Te iubesc pe Tine, Cel ce atâta m-ai iubit, cred că nici aşa nu mi-aş putea plăti destul, şi nici cât de puţin, o asemenea datorie. Deci ce voi face sau ce voi zice eu, ne vrednicul? Nimic altceva nu pot, Iubitorule de oameni Doamne, decât să-Ţi mulţumesc Tie şi să propovăduiesc bunătatea Ta cea nemăsurată şi mila Ta cea negrăită către mine. Iar pentru aceasta, Doamne şi Dumnezeul meu, nu voi pregeta să iau ajutor de la alţii şi să chem toată zidirea, cerul, pământul şi toate făpturile mâinilor Tale cele văzute şi cele nevăzute, ca fiecare să-mi ajute să
Te laud, să Te binecuvântez şi să-Ţi cânt lauda pe care cei trei tineri a; Tăi preabinecinstitori o cântau în cuptorul focului, zicând: „Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînăl- ţaţi întru toţi vecii. Deci dator fiindu-Ţi toată mulţumirea şi binecuvântarea, Doamne, Dumnezeul meu, neîncetat Te voi lauda şi Te voi slăvi pe Tine în toate zilele vieţii mele.
Căci Tu eşti Cel ce m-ai zidit. Tu eşti Cel ce m-ai răscumpărat CJ scump sângele Tău. Tu eşti Cel ce mă păzeşti cu darul Tău în toată vremea şi locul, Cel ce în tot ceasul şi minutul cercetezi şi străjuieşti sufletul şi viaţa mea. De aceea tot mă fac al Tău. Fără Tine nu pot să mă mişc sau să fac nimic dacă nu v e i binevoi Tu. Ştiind aceasta eu, smeritul şi nevrednicul, începând din ceasul acesta, Doamne Dumnezeul meu, mă dăruiesc Ţie şi mă fac rob veşnic mărimii Tale, iar de acum înainte îţi voi aduce Ţie tot gândul meu bun, tot cuvântul. tot lucrul, orice voi săvârşi spre slava marii Tale cuviinţe. Şi mai mult decât toate, mă dăruiesc Ţie ca să nu mai fiu al meu, ci al Tău. Ziditorul, Plăzmuitorul şi Făcătorul meu, şi ca să viez, nu
precum voiesc eu, ci precum este bineplăcut înaintea Ta, şi ca toată viaţa mea să fie deprindere întru împlinirea poruncilor Tale. Şi de câte ori mă voi abate de la acestea, lucrând fapte necuvioase, voi cunoaşte că sunt călcător de lege şi tâlhar, ca unul ce am călcat supunerea cea cu dreptate datorată Ţie, Stăpânul meu cel bun şi iubitor de oameni. Care lucru, o, să nu fie! Şi să nu mă lase dreptatea Ta să cad în aşa ceva, căci neputincios sunt şi ştiu că nu pot şi nu sunt vrednic eu, ticălosul şi vrednicul de jale, să împlinesc singur aceasta făgăduinţă a mea.
De aceea mă rog Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, Preadulcele meu Iisus Hristos, fii mie ajutător, uşurează cu mâna Ta cea atotputernică ne putinţa mea, „zideşte intru mine inimă curată"30 6 şi întăreşte-o ca să petrec eu, nevrednicul, toată vremea vieţii mele întemeiat pe acest f e l de gând şi pe voinţa neabătută de a nu călca nicidecum de acum înainte voia Ta şi făgăduinţa făcută de mine în ceasul acesta înaintea slavei Tale celei nevăzute. Pe lângă acestea, dăruieşte-mi mie în ziua aceasta minte, pricepere şi grijă ca todeauna să cuget şi
să păzesc porunciie Tale, neuitându-Te pe Tine, Dumnezeul şi Binefăcătorul meu. Mai îndrăznesc să cer şi acestea de la voirea Ta3 "; cea bogată şi iubitoare de oameni: frâu limbii, strajă gurii, po- văţuire ochilor, omorâre trupului, contenire tuturor poftelor trupeşti şi curăţire de nerânduială din mădularele mele.
Acestea le cer de la Tine, Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase al meu, şi mă rog, căzând la Tine. Nu o dată mă rog, ci de multe ori, să nu mă neînvredniceşt: pe mine de darul acesta. Si o dată cu acestea, dăruieşte-mi mie adâncă smerenie, zdrobire şi umilinţă, răbdare şi blândeţe, supunere şi sărăcie a duhului, râvnă pentru slava numelui Tău, dragoste şi îndelungă-răbdare către aproapele şi milostivirea cea cuviincioasă către el, ca prin acestea să se slăvească întru mine Preasfânt numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

057 RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS A SFÂNTULUI ISAAC SIRUL

RUGĂCIUNE
CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
A SFÂNTULUI ISAAC SIRUL



Dumnezeul meu,
care cercetezi făptura Ta, căruia îţi sunt arătate patimile mele şi neputinţa firii noastre celei omeneşti şi tăria potrivnicului nostru, Tu însuţi aco- peră-mă de răutatea lui, căci puterea lui este mare. iar firea noastră ticăloasă şi puterea noastră neputincioasă. Tu dar, Bunule, Cel ce ştii neputinţa noastră, care şi porţi greutatea neputinţei noastre, pâzeşte-mă de tulburarea gândurilor şi de potopul patimilor şi fă-mă vrednic de această sfântă liturghie a Ta, ca nu cumva prin patimile mele să stric dulceaţa ei şi să mă aflu obraznic şi îndrăzneţ înaintea Ta, ci, Doamne, Preadulcele meu lisus, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.

056 RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA TREIME A DUMNEZEIESCULUI GURĂ DE AUR

Rugăciuni ce se zic după ce ne-am sculat din somn

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA TREIME
A DUMNEZEIESCULUI GURĂ DE AUR



Slavă Ţie,
Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Slavă Ţie Doamne Dumnezeul nostru. Cel ce de-a pururea treci cu vederea păcatele noastre. Slavă Ţie, Preasfântă Treime Dumnezeul nostru, Cel ce m-ai învrednicit pe mine a vedea şi ziua de astăzi. Slavă Ţie, preasfântă Treime Dumnezeul nostru. Mă închin bunătăţii Tale celei negrăite. Laud îndelungă-răbdarea Ta cea necercetată300. Mulţumesc şi Te slăvesc pentru mila Ta cea nemăsurată. Căci de nenumărate pedepse şi munci fiind eu vrednic, mă miluieşti şi cu nenumărate binefaceri mă dăruieşti. Slavă Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate .

055 RUGACIUNE CÂND MERGEM SPRE PAT IN VERSURI IAMBICE. A Sf. Teodor Studitul

RUGACIUNE
CÂND MERGEM SPRE PAT
IN VERSURI IAMBICE.
A Sf. Teodor Studitul



Cel ce ai dat tuturor somnul spre izbăvire de ostenelile pe ca
Care le-a pricinuit ziua cea luminată, dă-mi şi mie, Hristoase al meu, Cuvinte al lui Dumnezeu, dulce somn, uşor şi degrab trecător, plin de visuri bune şi izbăvit de năluciri rele. Şi mă scoală, când va bate toaca, tare, neprihănit, ca să cânt cu veselie, întărindu-mi picioarele [ca să stau] cu răbdare la slujbă, ferindu-mi mintea de lucrarea cea rea a dracilor, limpezindu-mi limba ca să laud cu tărie, spre slava şi lauda stăpânirii Tale celei prea mari. Ca priveghind noaptea, mânecând dimineaţa, desăvârşit să văd în zori
lumina poruncilor Tale.

054 RUGĂCIUNE MAI ÎNAINTE DE SOMN A SFÂNTULUI EFREM SIRUL

RUGĂCIUNE
MAI ÎNAINTE DE SOMN
A SFÂNTULUI EFREM SIRUL



Doamne Iisuse Hristoase
Dumnezeul nostru. Cei ce ai arătat pe sfântă Maica Ta mai cinstită decât toate puterile cereşti, însuţi Preabunule, prin mijlocirile ei şi ale tuturor sfinţilor Tăi, milostiveşte-Te şi iartă-mi mie, nevrednicul robul Tău, orice am greşit astăzi ca un om, dar mai ales ca un fără de omenie: greşelile mele făcute cu voie şi fără de voie, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, din răpire, din neluarea-aminte, din multa trăndăvire şi lenevire a mea; sau de m-am jurat pe numele Tău cel Sfânt, sau strâmb de m-am jurat, sau am hulit în cugetul meu sau Te-am întărâtat cu ceva. sau am furat, sau am minţit, sau prieten a venit la mine şi l-am trecut cu vederea, sau pe vreun frate l-am necăjit şi l-am amărât sau. stând la rugăciune şi la cântarea de psalmi, mintea mea cea rea s-a abătut spre lucruri rele şi lu-
meşti, sau peste cuviinţă m-am desfătat, sau glume am spus, sau nebuneşte am râs, sau în deşert m-am mărit, sau m-am mâniat, sau frumuseţea deşartă am văzut şi de dânsa m-am răpit ia minte, sau cele ce nu se cuvin le-am bârfit, sau greşeala fratelui meu am iscodit-o şi l-am osândit, iar greşelile mele cele nenumărate nu le-am băgat în seamă, ori de rugăciunea mea m-am lenevit, ori altceva rău am gândit Acestea toate şi altele pe care le-am săvârşit şi le-am uitat iartă-le. Dumnezeule, mie, netrebnicului robului Tău şi mă miluieşte ca un bun şi iubitor de oameni. Ca în pace să mă culc şi să dorm eu, desfrânatul, slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh , acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

053 RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, DE CERERE Şl UMILINŢA

Rugăciuni ce se zic mai înainte de somn

RUGĂCIUNE
CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
DE CERERE Şl UMILINŢA



Dumnezeul meu, de care heruvimii şi toate adâncurile tremură, Noianul cel necuprins al bunătăţii, Cel ce de-a pururea asculţi pe cei ce Te cheamă pe Tine cu inimă zdrobită, Cel ce ai făcut noaptea spre odihna şi mântuirea zidirii Tale, Cel ce m-ai învrednicit pe mine, ticălosul, să ajung sfârşitul zilei, Cel ce ai zis: „Mai înainte de a Mă chema pe Mine de faţă sunt şi încă grăind Tu"2*5, vino şi acum, Stăpâne, la noi prin venirea Ta cea nevăzută, din şanurile cele părinteşti ale Născătorului Tău de Care nu Te-ai despărţit niciodată şi pleacă urechea Ta spre neputinţa noastră. Doamne Dumnezeule, Cel ce izvorăsti milă şi bunătate, Cel ce de-a
pururea mă chemi pe mine, care mă întorc mereu de la Tine. deşi Tu îmi faci bine, trimite întru mine, ticălosul, umilinţă şi, precum ai arătat oarecând piatra cea din pustie286, arată inima mea cea împietrită şi vârtoasă vărsând izvoare de lacrimi. Căci iată, Stăpâne, cu frică şi cu cutremur cad la Tine şi mă rog: Doamne, Doamne, iartă-mi mie greşelile mele cele din toată ziua şi din toată viaţa mea, făcute din neştiinţă, cu ştiinţă sau cu gândul. Căci ştiu că multă este mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, iubitorule de suflete, şi pentru aceasta am îndrăznit spre rugăciune. Nu am făcut nici măcar un ceas voia Ta, nici vreun bine, Doamne, deoarece toată voinţa omului, ca şi gândirea, este rea, toată e urâtă, toată e lumească. Dar cum pot lutul şi tina sau ce e mai greu ca plumbul să zboare, să se suie la înălţimea cerului şi să înveţe de acolo ceva bun?
Iată, Stăpâne, Ţie îmi arăt toată neputinţa mea. Curăţeşte-mă, miluieşte-mâ, căci mă apropii de Tine singur osândindu-mă şi fără de răspuns. Ca un urât şi părăsit îmi plec grumazul înaintea Ta şi in pământ caut. Mă ruşinez şi mă îngrozesc să privesc cerul cu ochi spurcaţi. Către Tine îmi plec
genunchii inimii şi ai trupului, îmi înalţ mâinile trupului cu lacrimi şi cu suspinuri umilite mă rog: Doamne, Doamne, ajută-mi şi de focul cel nestins mă izbăveşte, căci m-au făcut de râs dracii pe mine, ticălosul, năvălind asupra mea fără de ruşine. De aceea, Doamne, Doamne, grăbeşte, sârguieşte, ajută-mi, sprijineşte-mă şi mă învredniceşte să stau neosândit înaintea divanului Tău celui înfricoşat. Să nu biruiască păcatele mele cele mai multe decât nisipul mării, Preabunule şi indelung-răbdătorule Stăpâne, adâncul iubirii Tale de oameni. în noap tea aceasta, nălucirile neaşteptate ale dracilor, înfricoşările cele de noapte şi „lucrul ce umblă în întuneric" 2 " să nu cuprindă ticălosul meu suflet Să nu aţipească, nici să adoarmă îngerul meu păzitor, iar noaptea să nu mi se arate ceva din cele spurcate ale zilei sau de după zi. Ci, Doamne, Doamne, cu lumina cea neapropiată şi atotputernică a dumnezeirii Tale strălucindu-mi-se mintea, şi fără trup , cu Tine, Dumnezeule, Ochiul cel treaz şi neadormit, să vorbească.
Dăruieşte-mi mie odihna nopţii ca să petrec ziua întru dragostea dumnezeirii Tale celei ne -
grăite şi dă genelor mele somn uşor, pentru ca nici limba, unealta cântărilor de laudă, să nu rămână multă vreme moartă, nici zidirea Ta cea luminată să nu se liniştească™. Şi mă scoală din somn la ceasurile potrivite cântărilor de laudă din miezul nopţii şi de dimineaţă, ca să Te slăvesc pe Tine, Lumina cea neapropiată, împreună cu Pu terile cereşti şi cu îngerii Tăi. Ascultă, Doamne, inima care strigă şi nu lua în seamă faptele mele rele, ci vezi chinuirea sufletului meu, grăbeşte de izbăveşte de faptele mele viclene. Şi nu-mi măsura mie după dreptate, nici nu voi să-mi răsplăteşti cu pedepse vrednice de cele săvârşite, ca să nu pier cu totul.
Auzi-mă, Doamne, pe mine, cel deznădăjduit, şi nu mă lăsa, rogu-mă, să fiu furat în somn de arătări necuvioase, pentru păcatele mele cele mai multe decât nisipul mării. Ci cheamă-mă înapoi, Stăpâne, pe mine cel robit şi ţinut de faptele cele necuvioase şi strâns ca în lanţuri, căci Tu ştii să dezlegi pe cei legaţi şi să tămâduieşti rănile cele nearătate, numai de Tine ştiute, Cunoscătorule al
celor ascunse. Tu, cel grabnic întru milă şi îngăduitor spre pedeapsă, arată-Te mie, celui ce cumplit aam căzut, şi cu milostivirea Ta întinde-mi mie mâna şi scoate-mă din prăpastia fărădelegilor mele, că tu singur eşti Dumnezeul nostru, „Cel ce nu Te bucuri de pierzarea păcătosului"289 , Cel ce nu Te întorci dinspre faţa care priveşte la Tine cu lacrimi. Ascultă, Doamne, glasul robului Tău, care strig către Tine, arată-mi lumina Ta care s-a stins în mine. Trimite rouă Sfântului Duh şi-mi dăruieşte puţin răgaz ca să mă ridic, eu, deznădăjduitul. „Schimbă-mi, Doamne , plânsul în bucurie, Rupe haina mea şi îmbracă-mă cu vese- lie. Dă-mi mie să-mi isprăvesc lucrările de seară şi să dobândesc odihna de dimineaţă, ca cei aleşi ai Tăi, Doamne, de la care a fugit tristeţea şi suspinul, şi să mi se deschidă mie uşa împărăţiei Tale pentru ca, intrând într-insa împreună cu cei ce se îndulcesc de lumina feţei Tale să dobândesc viaţa veşnică. Aşa, Stăpâne Iisuse Hristoase, ajută-mi mie şi nu mă lăsa de acum înainte să-Ţi mai greşesc Ţie şi să urmez voii mele. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele, ci milostiveşte-Te
spre zidirea Ta, şi nu mă trece cu vederea, „căci neputincios sunt", nu mă părăsi, că „la Tine am scăpat, vindecă sufletul meu că am greşit Ţie. înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc şi nu-mi este mie scăpare decât la Tine, Stăpâne Doamne. Mântuieşte-mă pentru îndurările tale şi „să se ruşineze toţi cei ce se scoală asupra mea şi caută sufletul meu ca să-1 piardă"2 '". Doamne Dumnezeul meu, adu-Ţi aminte de mine păcătosul şi netrebnicul robul Tău când chem numele Tău cel sfânt şi închinat şi să nu mă lipseşti de nădejdea mea. învredniceşte-mă să Te iubesc şi să mă tem de Tine din toată inima mea şi să fac întru toate voia Ta. Căci nu este asemenea Ţie întru dumnezei Doamne, puternic întru tărie şi bun întru milă, care să ajute, să mângâie şi să mântuiască pe toţi cei ce nădăjduiesc întru numele tău cel sfânt.
Aşa, Doamne, Doamne, Cel ce covârşeşti greşelile cele omeneşti şi acoperi mulţimile păcatelor, Cel ce „nu ne faci nouă după păcatele noastre,
2 3
nici ne răsplăteşti după fărădelegile noastre" ' , învredniceşte-mă ca în toată noaptea şi ziua şi cât voi răsufla eu, cel vrednic de toată munca, fiind
vinovat de toate păcatele, să am în inima mea de-a pururea neuitate şi taina cea înfricoşată a morţii, şi îngrozirea şi mânia Ta cea de nesuferit faţă de noi, păcătoşii, şi hotărârea Ta cea straşnică şi dreaptă, care cu dreptate mă va trimite în focul gheenei, ca şi cum aş sta gol şi descoperit înaintea înfricoşătorului Tău divan şi aş aştepta hotărârea dată acolo. Aşa încât cu frica acelora pâtrunzân- du-mi trupul şi curâţindu-mi mintea, sufletul şi inima, să Te aflu milostiv pe Tine în ceasul morţii şi al Judecăţii, când se vor sparge oglinzile trupu- lui295. Pentru bunătatea Ta cea mai presus de fire şi mijlocirile Maicii Tale, Preacurata Născătoare de Dumnezeu, care, după Tine, este nădejdea mea, şi ale tuturor preadumnezeieştilor Tăi îngeri şi arhangheli şi pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi. Amin.

052 RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS A LUI MIHAIL CRITOPOL DIN IMBROS

RUGĂCIUNE
CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
A LUI MIHAIL CRITOPOL
DIN IMBROS



Stâpâne
Doamne Iisuse Hristoase
Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv şi lesne iertător. Izvorul milei Noianul cel nedeşertat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, la pocăinţă. Primeşte-mâ pe mine Tu, cel ce ai poruncit lui Petru întâiul dintre ucenicii şi Apostolii Tăi, care Te-a întrebat, ca
„de şaptezeci de ori cîte şapte să ierte păcatele"278,
arătând o parte din nemărginirea bunătăţii şi a iubirii tale de oameni, iar pe de altă parte deschizând cu milostivire şi cu îndurare uşa pocăinţei tuturor celor ce au păcătuit, vreme de întoarcere dăruindu-le şi nelăsând nicăieri loc deznădăjduirii, însuţi Stăpâne, iubitorule de oameni, Dumnezeule a toată mângâierea, părinte al îndurărilor, Doamne al milei, Adânc al milostivirii, Noian al bunătăţii Izvor al milosardiei. Vistierie nedesertata a
indelungii-răbdări şi a nepomenirn de rău. Povă- ţuitor al celor rătăciţi, îndreptare a celor căzuţi, Nădejde a celor deznădăjduiţi, Mângâiere a celor urgisiţi, toate tuturor fiind şi făcându-Te cunoscut pentru mine şi pentru mântuirea mea, primeş- te-mă acum şi pe mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău, cel ce mă pocăiesc şi mă apropii cu inimă zdrobită şi cu smerenie a duhului şi cer dezlegare de multele şi cumplitele greşeli neiertate, pe- care cu ştiinţă şi fără de ştiinţă le-am greşit in toată viaţa mea, călcând legile Tale, lepădând poruncile Tale, nepăzind aşezământurile Tale şi defăimând rânduielile Tale cele bune şi mântuitoare, şi cu totul depărtându-mă de Tine şi de ale Tale, umblând după mintea mea cea rea şi făcându-mă bucurie diavolului şi viclenilor lui draci şi în tot chipul împlinind poruncile acestora.
Iar acum, Doamne, Doamne, târziu trezindu-mă din păcat ca dintr-un somn preaadânc şi dintr-o beţie sau ameţeală, venindu-mi întru sine-mi. simţind relele mele cercetându-mă pe sine-mi din toate părţile şi aflându-niă pustiu de tot binele şi de podoaba cea cu chip de lumină şi strălucită a dum-
nezeieştii scăldători cu care m-ai îmbrăcat"8 , fiind eu gol cu totul şi lipsit din pricina păcatului, şi suspinând, tremurând, flămânzind şi de toate relele ţinându-mă, cu totul lipsit fiind şi de toţi ceilalţi urgisit mi-am adus aminte de viaţa cea mai dinainte in care m-ai aşezat şi din care am căzut pentru răutatea mea. Mi-am adus aminte de îndurările Tale cele bune, purtătoare de grijă, iubitoare de bine şi părinteşti, şi mă întorc către Stăpânul meu adevărat, cu îndrăzneală mă arunc la picioarele Tale, rostind tare şi strigând dintru adâncul sufletului, ca fiul desfrânat: „Greşit-am Doamne la cer şi înaintea Ta”. Deci primeşte-mâ, bunule şi lubi- torule de oameni, Doamne, pe mine cel ce mă pocăiesc, mă întorc şi mă apropii cu îndrăzneală de bunătatea Ta cea negrăită şi de milostivirea Ta cea nemăsurată şi de împărăţia cea preabună. Pri- meşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, cel ce mult am greşit şi am întărâtat şi am amărât îndurările Tale cele iubitoare de oameni. Primeşte-mă pe mine, zidirea mâinilor Tale, făptura Ta, pe care ai cinstit-o cu chipul Tău şi cu stăpânirea asupra tuturor, singura dintre vietăţi căreia i-ai dăruit cu-
vânt28' şi pe care cu multe şi mari bunătăţi ai împodobit-o, pentru care lege ai dat, proroci ai trimis şi altele nenumărate ai lucrat, pentru care om Te-ai făcut, Dumnezeu fiind şi Stăpân, şi toată icono- mia cea înfricoşată săvârşind-o, ai suferit patimi, Cruce, moarte şi îngropare, ca şi de moarte şi de patimi şi de păcate să mă slobozeşti pe mine şi ca să mă întorci la înrudirea şi starea mea de fiu al Tău de mai înainte şi să mă faci moştenitor ai împărăţiei Tale.
Deci dacă toate acestea cu iubire de oameni le-ai făcut şi le-ai suferit pentru mine, cum mă vei lăsa acum, o, Stăpâne, să ajung vânat diavolului şi să se laude zurbagiul şi vicleanul fugar drac asupra nemărginitei Tale puteri, bunătăţi şi înţelepciuni? Căci acela nu numai pe om l-a amăgit şi din petrecerea raiului l-a izgonit şi de fericita viaţa cea de acolo l-a lipsit, dar după negrăita iconomie şi prea înfricoşata jertfă şi după vărsarea sângelui Tău împărătesc, cel mare şi vestit, prin care ne-ai răscumpărat, poate şi acum să răpească pe robii Tăi cei cumpăraţi cu atâta preţ şi sâ-i ducă în prăpastia sa pierzătoare. Nu, Stăpâne,
lubitorule de oameni, nu, împărate veşnice, nu, Atotputernice Doamne, să nu aibă atâta biruinţă asupra noastră vrăjmaşul adevărului, pierzătorul drac, nici să nu poată aşa mult răutatea noastră.
Am greşit dar de la Tine nu m-am depărtat. Am greşit, dar pe tine Te cunosc Dumnezeu. Am făcut multe şi mari greşeli, mărturisesc, dar tot la bunătatea şi iubirea Ta de oameni cad, care nu are margini. Am păcătuit eu, tina, aşa mult încât să nu poţi Tu dezlega? Am făcut eu atâta nerân- duială încât să nu poţi Tu ierta? Am nelegiuit eu atâta încât sâ nu poţi Tu trece cu vederea? Am greşit eu atât de mult încât să nu Te poţi Tu milostivi? îndurat şi îndelung-răbdător din fire fiind, chiar de s-ar aduna în mine toate păcatele lumii, nimic nu înseamnă faţă de adâncul cel nemărginit al bunătăţii şi al iubirii Tale de oameni. De aceea, Stăpâne iubitorule de oameni, încerc să mă îndrep- tez prin cuvinte, nebizuindu-mâ pe curăţenia mea, pentru că sunt mai necurat decât toţi, spurcat şi depărtat de poruncile Tale şi ca un porc mă tăvălesc cu totul în tină şi în noroiul răutăţilor mele celor nenumărate. Dar punând în minte nemăr-
ginirea bunătăţii Tale, privesc spre înălţimea şi mărimea bunătăţii şi a iubirii Tale de oameni, pe care nici unul din păcatele cele omeneşti nu o poate birui.
Deci prirheşte-rră, Doamne, pe mine, cel ce mă întorc cu lacrimi şi cu suspine şi mă căiesc pentru cele greşite şi cer iertare. Pleacă-Te rugăciunilor şi cererilor mele. Milostiveşte-Te ca un milostiv, în- dură-Te ca un îndelung-răbdător, miluieşte-mă ca un iubitor de oameni şi îmi iartă mie câte am păcătuit Ţie. Primeşte-mă pe mine robul Tău, care iţi mulţumesc că nu m-ai pierdut până acum pe mine pentru fărădelegile mele, îndelung-răbdând pentru mine şi care cer dezlegare de cele greşite de mine şi desăvârşită izbăvire şi iertare de la bunătatea Ta. Şi de acum înainte mă plec Ţie şi mă rog tare, întăreşte-mă în credinţa Ta şi în nădejdea cea temeinică, şi nestrămutat păzeşte-mă de toate meşteşugurile şi năpădirile vicleanului, ca să nu mă răpească răutatea spre prăpastia pierzării, nici să nu ajung vânat al vrăjmaşului. încredinţează viaţa mea îngerului credincios păzitor, care
mă povăţuieşte şi mă Întăreşte să fac voia Ta şi să împlinesc bine poruncile Tale.
Aşa, Stăpâne, îndelung-răbdătorule, mult milostive Doamne, Soare gândit2"2, împărate al slavei, Milostivirea şi Iertarea desăvârşită a păcatelor mele. Aşa, Preadulce Iisuse, răsuflare şi răcorire a mea, mângâiere, domolire, dulceaţă, veselie a sufletului meu, bucurie deplină, dragoste desăvârşită, dorire cu chip dumnezeiesc, viaţă fără mâhnire, pofta de cele bune, „pacea care covârşeşte toată mintea. Aşa, lumina ochilor mei, mişcarea mâinilor, umblatul picioarelor, potrivirea mădularelor, alcătuirea întregului meu trup , într-un cuvânt toate. La Tine doar. Stăpâne Hristoase, iau aminte, prin Tine viez şi mă mişc. Doar prin Tine sunt, deşi am greşit mai mult decât toţi. Curăţeşte mintea mea de împătimirea materială, de cugetele deşarte, de amintirile şi gândurile necuvioa- se şi rele, care mă ţin, mă sugrumă şi mă înconjură
acum. Dă-mi mie dorire bună, a sufletului, gând temeinic, poftă a inimii şi cugetare neîncetata spre amintirea de Tine, cea de lumină dătătoare şi spre dragostea cea desăvârşită, ca să-mi
închipui de-a pururea podoaba Ta cea iubită şi să văd frumuseţea Ta. Spală-mă cu desăvârşire de spurcăciunea păcatului şi curăţeşte-mă de toată duhoarea cea pătimaşă, de necurăţia şi întinâciu- nea trupului şi a duhului. Şi imi dă mie linişte statornică şi pace adâncă a gândurilor, ca prin toate acestea îndulcindu-mă de binefacerea Ta, de în- delunga-răbdare şi de bunătatea Ta cea multă şi mila Ta cea dumnezeiască din destul dobândind, să mulţumesc, să slăvesc, să laud şi să măresc numele Tău cel preasfânt şi al celui fără de început al tău Părinte şi al preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

051 RUGĂCIUNE CĂTRE IUBITORUL DE OAMENI DUMNEZEU ŞI TATĂL

RUGĂCIUNE
CĂTRE IUBITORUL DE OAMENI
DUMNEZEU ŞI TATĂL



Stăpăne Doamne Atotţiitorule.
Izvorul cel mai presus de mărginire, negrăit şi pururea vecuitor, Părinte al vieţii şi al nemuririi, întărirea cea mai presus de putere, Cel de toate minţile neînţeles şi de nici una din rânduielile cele de sus cunoscut. Mărimea cea covârşitoare şi nearătată, Bunătatea cea atotpricinuitoare, izvo- râtoare şi prea îndestulată, Cel ce reverşi din plin peste toate cele ce sunt bunătatea Ta cea negrăită şi împărtăşeşti de tot binele făpturile Tale, după rânduiala şi puterea primită de fiecare. Cel ce l-ai făcut pe om pentru a se împărtăşi din bunătăţile Tale şi cu toate cele bune in chip dumnezeiesc l-ai împodobit, ca şi printr-insul să se slăvească pe pământ numele Tău cel de mare cuviinţă. Şi fiindcă
s-a stricat el cu păcatul, iarăşi, spre mai bine, zidin- du-l a doua oară întru Hristosul Tău, prin Care toate le-ai adus întru fiinţă, l-ai suit la ceruri.
Mulţumesc Ţie că îndelung ai răbdat până acum şi nu m-ai lăsat să pier pentru păcatele mele. Mulţumesc Ţie că, de nenumărate ori întorcându-Te, m-ai mângâiat şi în ziua relelor m-ai acoperit,
„mi-ai dat mie ajutor de mântuire şi dreapta Ta in-a sprijinit şi certarea Ta m-a îndreptat desăvâr- şit"2'6. Mulţumesc Ţie că Te-ai făcut mie povăţui- tor şi luminare şi nădăjduire şi că prin cuvinte, gânduri şi pilde de-a pururea către mântuire mă povăţuieşti şi mă luminezi. Mulţumescu-Ţi Ţie că. nevrednic fiind eu, îmi faci bine, mă chemi, mă îndemni şi arăţi iubirea Ta de oameni spre mine, necunoscătorul robul Tău, cel ce foarte am greşit şi toată viaţa mea întru păcate o am cheltuit
Deci acum, mult milostive lubitorule de oameni, Doamne, Cel ce moartea păcătosului şi întoarcerea lui o aştepţi şi o primeşti, Cel ce mântuieşti pe cei deznădăjduiţi şi înviezi pe cei omorâţi, caută spre mine, nevrednicul robul Tău, şi zdrobit fiind înviază-mă şi sfărâmai fiind, vindecă-mă. Şi pentru bunătatea Ta cea în veci neînţeleasă, uită fărădelegile mele. prin care am greşit cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu cunoştinţă şi fără de cunoştinţă.
Dezleagă împietrirea inimii mele rele şi dăruieş- te-mi lacrimi de umilinţă spre curăţirea stricăciunii mele. Şi să nu Te întorci de la mine întinatul, să nu mă ruşinezi pe mine, cel spurcat cu voirea şi rău- mirositor din pricina putreziciunii faptelor mele. Auzi-mă, Doamne. milostiveşte-Te, Doamne, şi de patimile cele ce împărătesc întru mine scapă-mi ticălosul meu suflet, ca întru curată conştiinţă să mă apropii de numele Tău cel înfricoşat şi preaslă- vit. Şi să nu mă mai stăpânească păcatul, nici să mă mai silnicească războinicul drac, nici la voia lui sâ mă mai ducă, ci cu ameninţarea cea atotputernică a milostivirii Tale izbâveşte-mâ de stăpânirea amăndorura. Că a Ta este stăpânirea şi puterea si slava împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu Sfântul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

050 RUCĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA ŞI CEA DE O FIINŢĂ TREIME

RUCĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA ŞI CEA DE O FIINŢĂ TREIME



Domnie una şi întreit strălucitoare, necuprinsă şi singură domnească Stăpânire în trei sori. Mulţumesc Ţie, deşi nu pot îndeajuns pentru mulţimea nenumăratelor Tale binefaceri. Căci din bunăvoi- rea împărăţiei Tale, spre calea mântuirii m-ai povăţuit şi dragoste de viaţă liniştită ai pus în inima mea şi mi-ai dat putere să mă depărtez cu bucurie de lume şi de amăgirea ei. Cu chipul îngeresc al rânduielii celei pustniceşti m-ai împodobit, a fi numărat împreună cu oile turmei Tale m-ai învrednicit şi întru păşunea dumnezeieştii Tale învăţături îmbelşugat m-ai hrănit.
Ce îţi voi răsplăti Ţie, Dumnezeule, pentru darurile mari pe care mi le-ai făcut mie? „Lăudă- mu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ţie, Te slăvim pe Tine, îţi mulţumim Ţie, Făcătorule de bine al sufletelor şi al trupurilor noastre. Că bun
şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă, laudă, mulţumită şi închinăciune cu buze nevrednice înălţăm. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.

049 RUGĂCIUNE DE UMILINŢĂ CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

RUGĂCIUNE DE UMILINŢĂ CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS



Doamne Iisuse Hristoase,

Mântuitorul meu, plouă în inima mea rouă darului Tău. Adapă mintea mea şi împodobeşte-o cu florile umilinţei, ale smereniei, ale dragostei şi ale răbdării. Eu zic acestea, dar iată că rugăciunea mea este fără putere, iar păcatele mele sunt mari şi grele. Păcatele mele mă necăjesc şi neputinţele mă silesc să-Ţi strig Ţie: Cel ce ai deschis ochii orbului268, deschide ochii minţii mele ca totdeauna să văd frumuseţea Ta. Cel ce ai deschis gura asinei lui Valaam, deschide-mi gura spre lauda şi slava darului Tău. Cel ce ai pus hotar mări , Cuvântul poruncii Tale pune-l hotar inimii mele prin darul Tău, ca să nu se abată în dreapta sau în stânga de la poruncile Tale. Cel ce ai dat apă în pustie norodului celui nesupus şi împotrivă grăitor, dă-mi mie umilinţă si ochilor mei lacrimi ca să
plâng ziua şi noaptea în vremea vieţii mele, cu smerită cugetare, cu dragoste şi cu inimă curată.
„Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne.'" " Dâruieşte-mi din sămânţa cea sfântă a darului Tău, ca să-Ţi aduc Tie mănunchi de umilinţă. Deci slava Ţie celui ce mi-ai dat mie ca să-Ţi aduc Ţie. Auzi, Doamne, rugăciunea robului Tău. pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi când îţi aduc această mărturisire a mea. Greşit-am la cer şi inaintea Ta, Doamne, Dumnezeule Atotţiitorule şi pentru mulţimea păcatelor mele nici nu mai sunt vrednic să numesc numele Tău cel preaslăvit cu buzele mele cele păcătoase. Căci nevrednic m-am făcut cerului şi pământului, întârâtându-Te pe tine, Stăpânul meu cel bun . Pentru aceea, mă rog Ţie, Doamne, să nu mă lepezi pe mine de la faţa Ta, nici să Te depărtezi de la mine, ca să nu pier. Căci dacă darul Tău nu mi-ar fi ajutat mie mai înainte, aş fi pierit şi eram acum ca şi cum nu aş fi fost Căci după ce Te-am părăsit pe Tine, n-am mai avut zi bună, iar ziua petrecută întru păcate, care pare să fie bună, este mai rea ca cea amară şi preaamară. Şi dacă nu-mi va ajuta mie acum acelaşi dar al Tău,
voi fi iarăşi ca şi cum nu aş fi. De aceea nădăjduiesc tare că mă vei întări pe mine cu darul Tău, Doamne Dumnezeul meu, ca să mă grijesc de mântuirea mea. Pentru care şi cad la Tine, rugându-mă: Sprijineşte-mă pe mine, cel ce m-am rătăcit din calea dreptăţii. Varsă peste mine mulţimea îndurărilor Tale ca peste fiul cel desfrânat, căci mi-am ruşinat viaţa, risipind bogăţia darului Tău. Milu- ieşte-mă. Dumnezeule, şi nu pomeni răul din viaţa mea cea înrăutăţită. Îndură-Te spre mine ca spre cea desfrânata, ca spre vameş şi spre tâlhar, căci aceştia pe pământ fiind s-au urgisit de toţi, dar Tu, Doamne, i-ai primit şi locuitori ai desfătării raiului i-ai făcut Deci primeşte-mă pe mine netrebnicul robul Tău şi pocăinţa mea, căci urgisit am fost de toţi. Căci „ai venit, nu pe cei drepţi să-i chemi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă.Că Ţie se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

048 RUGĂCIUNE CĂTRE TOT INDURATUL DUMNEZEU Şl TATĂL, DE UMILINŢĂ, DE MĂRTURISIRE ŞI DE CERERE

Stiu, Doamne,
că deşi mulţimea păcatelor mele este nemăsurată şi nu pot nici privi spre bunătatea Ta, dar mila Ta este nemărginită, ca un noian al îndelungii-răb- dări, ca un adânc al bunătăţii.
Şi chiar dacă pe toţi oamenii i-am întrecut cu răutatea, dar îndurările Tale nu le-am covârşit, nici milostivirile Tale nu le-am oprit, nici pâraiele iubirii Tale de oameni mereu curgătoare nu le-am uscat. Căci chiar dacă fărădelegile noastre se vor înmulţi mai mult decât stelele cerului şi decât nisipul de pe ţărmurile mării, însă bunătatea şi blândeţea Ta sunt atât de covârşitoare, încât isprăvile noastre le trece cu vederea dreptatea Ta. Pentru aceasta, bizuindu-mă milei Tale, mă apropii de Tine cu frică şi cu cutremur, rugându-mă ca desfrânatul: Orice Ţi-am greşit Tie de voie, cu lucrurile şi cu cuvintele, cu aducerile aminte şi cu gândurile, cu cunoştinţa răului şi cu necunoştinţa, câte cu mintea şi câte cu cugetul, în orice noapte şi în orice zi, la orice vârstă şi în toată viaţa mea, iar- tă-mi-le toate şi îmbracă-mă cu haina nepăcătuirii şi a curăţiei.
Am păcătuit mărturisesc. Am greşit, nu tăgăduiesc. Poruncile Tale le-am lepădat, judecăţile Tale şi dreptăţile le-am trecut cu vederea. Am urmat înşelătorului şi răzvrătitului vrăjmaş. M - a m supus trupului şi patimilor. Am robit dulceţilor vieţii. Am fost lăcaş a toată necurăţia. M-am făcut vas a toată fărădelegea. Nu am întipărirea chipului Tău curată şi neîntinată. Nu am pecetea dumnezeiescului Botez neclintită. Am stricat plăzmuirea cea dintâi şi pe cea de-a doua. Toate le-am amestecat, toate le-am întinat, cu căderile cele din fiecare zi şi ceas. Mă recunosc vinovat focului celui veşnic şi viermelui celui neadormit. Mă mărturisesc că sunt vrednic de toată munca cea înfricoşată şi cumplită. Nu mai aştept osânda judecăţii unuia născut Fiului Tău care pe cei păcătoşi ca mine
îi va trimite în gheenă, ci singur îmi dau hotărârea pedepsei. Singur mă osândesc.
Iată, stă de faţă amintirea păcatelor, ca nişte aspri şi neamăgiţi martori. Părăsii cei cumpliţi aduc înainte zapisul faptelor mele, cer socoteală, trag de la judecată spre munci. Şi nu e nimeni care să-mi ajute, nicăieri.
Aşadar, ce voi face dacă încă mai înainte de ceasul acela sunt osândit. în ziua judecăţii, când mi se va cere socoteală? De cine voi fi dezvinovăţit când eu însumi mă defaim? Cine îmi va ajuta? Cine îmi va acoperi cele descoperite pe care în întuneric le-am lucrat eu, ticălosul, care sunt aduse acum la lumină şi sunt văzute de milioane de îngeri şi de oameni? Nimic nu mă îndreptează decât mila Ta şi iubirea Ta de oameni şi decât faptul că mă osândesc mai înainte de judecată şi-mi vădesc faptele mele şi-mi dau la iveală păcatele mele. Căci Tu, Cel ce ai zis prin Proorocul: „spune Tu mai întâi păcatele Tale ca să te îndreptezi" .Cu adevărat şi pe mine mă vei ierta pentru păgănă-
tatea inimii şi mă vei dezvinovăţi cel ce îmi marturisesc fărădelegile mele Ţie, Domnului.
Am rugătoare vrednică de credinţă spre înduplecare pe cea întru tot sfântă şi preafărăprihană şi preacurată Maica a Celui unul născut Fiul Tău, adevăratul Dumnezeu şi Mântuitorul firii noastre. Am împreună mijlocitori pe sfintele, curatele şi nemateriainicele Puteri şi Stăpânii, Tronurile, Domniile, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi şi toată ceata cea slujitoare grăită şi negrăită. Pun înainte ca mijlocitoare pentru mântuirea mea mulţimile dumnezeieştilor Părinţi şi ale strămoşilor care din totdeauna au făcut cele plăcute Ţie. Pun înainte, spre rugăciune, pe fericiţii proroci văzători tainelor Tale. Şi pe lângă aceştia, pe pecetea prorocilor, pe marele văzător al ade-
vărului şi Propovăduitorul şi Botezătorul Ioan . Aduc spre mijlocire pe sfinţii şi sfinţiţii Apostoli, care prin trâmbiţele învăţăturii lor, spre zidirea Bisericii au ridicat lumea. îţi aduc Ţie şi strădaniile mucenicilor şi biruinţele lor care au zguduit cerul şi pământul, pentru ca adevărul bunei credinţe cel ce a răsărit pe pământ să-1 întemeieze şi minciuna păgânătâţii să o gonească. îţi aduc Ţie şi împotrivirea cea tare şi netemătoare asupra ce -
lor rău credincioşi, a mărturisitorilor Ortodoxiei şi ai credinţei sănătoase. Pu n înainte şi luptele şi nevoinţele prin trăire ale cuvioşilor bărbaţi, care ca nişte îngeri pe pământ au petrecut, care şi patimile trupului şi dulceţile lumii şi meşteşugurile ţiitorului lumii cu iscusinţă le-au biruit Dar nici cinstitele şi sfintele cete ale păstorilor şi dascălilor lumii nu le uit şi nu le trec cu vederea spre mijlocire, ci îi chem şi pe aceştia, ca şi ei să Te îmblânzească şi să Te înduplece pe tine, Părinte şi Făcător al tuturor, care îţi închină jertfele lor cele fără de sânge, sudorile şi luptele cele pentru dreapta credinţă şi pentru fapta bună. Chiar femeile şi mai ales fecioarele cinstite şi cuvioase, care firea bărbaţilor au luat şi sub jugul cel bun al Evangheliei s-au aşezat, aduc pentru mine rugăciune, arătăndu-şi petrecerea în nevoinţă, viaţa cea pustnicească şi pătimitoare şi îndemnând spre milă.
Deci, având atâţia si asemenea apărători, rugători şi mijlocitori, mă rog eu, păcătosul şi nevrednicul, să nu mă goneşti. Doamne , ruşinat, nici să mă urgiseşti ca pe un nevrednic, nici să mă lepezi de la faţa Ta ca pe un sfios, ci să mă numeri împreună cu oile cele alese şi să mă învredniceşti stării şi rânduielii celor ce se mântuiesc, ca un milostiv şi îndurat şi de oameni iubitor, care Te bucuri de mântuirea păcătoşilor. Că Tu eşti Dumnezeul şi Tatăl nostru şi, către Tine greşind, la Tine ne întoarcem şi ai Tăi fii suntem, deşi ne-am arătat necinstiţi pentru neluarea-aminte. Şi Ţie slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm, împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh , acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

047 RUGĂCIUNE DE CERERE ŞI UMILINŢA CĂTRE SFÂNTA TREIME A SFÂNTULUI SIMEON LOGOFĂTUL METAFRASTUL IN STIHURI IAMBICE

RUGĂCIUNE
DE CERERE ŞI UMILINŢA CĂTRE SFÂNTA TREIME
A SFÂNTULUI SIMEON LOGOFĂTUL METAFRASTUL
IN STIHURI IAMBICE



Părinte, Fiule, Duhule, Treime Sfântă, bunătate nesecată care revarsă tuturor frumuseţe mult îndrăgită fără
de saţiu, mântuieşte-mă, îndură-Te, curăţeşte-mă.
Am păcătuit, am nelegiuit şi m-am stricat. Am păcătuit am nedreptăţit şi am greşit. Am fost prunc cu chip întunecos şi înnegrit, şi copilandru spurcat şi netrebnic, tânăr ca o scârnăvie lepădată, bărbat îndărătnic şi cu totul necurat. Am fost bărbat urât şi netrebnic, bărbat spurcat şi cu totul întinat iar la cărunteţe putreziciune şi pângărire. Căci încă din scutece, dumnezeiescul dar al Duhului, dumnezeiescul Botez, nebuneşte l-am lepădat. M-am spurcat cu spurcăciunea păcatului, m-am întunecat cu întunericul nestâpânirii. Din pruncie am alergat spre fapte scârboase şi până la bătrâneţe am
trăit in desfrânări. Tot darul bun l-am trecut cu vederea, toată păgâneasca urâciune am săvârşit-o. M-am întinat cu noroiul răutăţii, m-am lipsit de virtuţile de suflet hrănitoare, m-am depărtat de dum- nezeieştile daruri, m-am înstrăinat de veşnicele bunătăţi. Am părăsit haina cea preafericită, de sus ţesută şi sfinţită. Nu am voit viaţa fecioarelor, nu am iubit purtarea celor înfrânaţi. Am luat haina neagră a patimilor, îmbrăcăminte putredă, leproa- să, întunecată, veşmânt al trupului cu totul întinat şi mantie urâtă, porfiră a putreziciunii. Veşmântul nestricăciunii l-am rupt şi m-am îmbrăcat cu lucrurile necinstirii. Ochiul cel preacurat l-am urât şi cu ochiul desfrânat m-am împrietenit Prin atingerea de faptele urâte ale neînfrânării m-am spurcat totdeauna şi pretutindenea. Am gonit frica Ta de la mine şi darul cel curăţitor. Dor grabnic spre păcat am vrut. Făclie fiind, m-am desfătat intru murdării. In tot chipul am săvârşit faptele urâte şi desăvârşit le-am lucrat pe cele scârboase. Până la bătrâneţe am fost stăpânit de pofte. îmbrăcat fiind cu slava nemuririi, acum port haina morţii. Eu, care primisem toată buna mireasmă, am îm-brăţişat toată reaua duhoare. Am greşit cerurilor, aerului, mării şi întregii zidiri. Păcătuiesc înaintea ochilor Tăi şi nu sunt vrednic să privesc în sus. M-am lipsit de avuţia cea părintească. Aşadar, deşi nevrednic, primeşte-mă pe mine, fiul cel curvar, care urât şi scârbos m-am făcut, şi iartă-mă. Căci am căzut acum în noaptea vieţii, intru întunericul patimilor, în prăpastia trupului celui stricător de suflet. Străluceşte-mă tot acum cu raza pocăinţei-. Izbăveşte-mă de iad şi de întunericul cel mai din afară pe mine, cel ce am căzut între tâlharii neîmblânziţi şi care sunt plin de răni şi de rea duhoare. Cu ploile pocăinţei celei preadulci mântuieşte-mă de rănile patimilor sufleteşti. Eu însumi am alergat spre cele scârboase. Eu însumi m-am împins către necurăţie, umple-mă de preabună mireasmă. Eu însumi m-am lipsit de dumnezeiescul acoperământ. Eu însumi m-am dezbrăcat de darul Duhului. Am spus că voi umbla pe cărările mântuirii, dar mai tare m-am pornit către necurăţie şi mai tare m-am abătut la lucruri rele. Am spus că voi primi frica Ta cea hrănitoare de suflet şi că mă voi încinge cu brâu de mântuire, dar mai tare am izgo-nit de la mine toată frica şi mai tare am iubit faptele urâte. 0, cum m-am făgăduit, in faţa Îngerilor, că imi voi curaţi sufletul şi imi voi subţia gândul, că î m i voi chinui trupul, că îmi voi alege viaţă sfinţită. Am spus că voi goni de la mine toată necură- ţia, am spus că voi cinsti mai mult fapta curată, dar mai tare mi-am încuibat viclenia, mai tare m-am pornit spre ucideri. Am spus că voi umbla pe cărarea strâmtă a curăţiei, a sfinţitei linişti, dar mai tare am dorit spre pofte, şi mai mult am alunecat în scârnăvii. O, cum s-a dus dumnezeiescul dar al Duhului! O, cum s-a dus sfinţenia trupului! O, cât sunt de pângărit, plin fiind de lepră! O, cum am fost respins din sfinţitele praguri! Deşi eu, întunecatul şi posmogitul, port chipul cu adevărat dumnezeiesc şi mare al monahului, dar săvârşesc spurcăciunile desfrânaţilor. Arr. ajuns la cărunteţe, dar nu am întreagă Înţelepciune. Lumina ochilor trupului
s-a dus, ceaţa ochilor ;nimii a trecut, mâinile şi picioarele mi s-au muiat, dar nu s-au potolit blestemăţiile, nu mi-a pierit clevetirea. O. cum de nu m-am înţelepţii la vreme! Cum, nici la cărunteţe, nu am fugit de putreziciune! O, de ce vremea nu mi-a hărăzit nepătimire! O, de ce am vrut destrăbălările dracilor! O, de ce am iubit năravurile satanei!
Ci învredniceşte-mă, o, Treime Preasfântă, să mă înfricoşez neîncetat de văpaia gheenei, de marea focului atotmistuitor şi de oceanul cel arzător, să mă cutremur pururea de judecata morţii, de cercetătorii cei amari ai cugetelor inimii care o dată cu faptele vor înfăţişa şi cuvintele şi gândurile cele netrebnice. Ca nişte călăi mă vor pâri atunci pe mine, cel cu totul întinat, faptele, deprinderile cumplite, lucrările răutăţilor, gândurile urâte, asupririle, închipuirile. învredniceşte-mă, o, Treime, să nu fiu aruncat ca vreascurile în cuptor, nici ca hrană spre îndestulare fiarei, să nu mă dovedesc nestăpânit şi iute, nici să-mi mai crească răutatea cea veche, ci fă-mi uşoară sarcina păcatelor, ca să mă întorc de la sălbăticia mea prostească, să mă abat de la viclenia mea urâcioasă. Supune-mi minţii patimile cele spurcate, greu de stăpânit, unite şi topite în firea mea. Fă ca tot ea2W să păzească dumnezeiescul cuvânt Cu puterea Ta întăreşte-mi puterea cea neputincioasă. Cu lumina Ta luminează-
mi întunericul inimii. Cu curăţia ta curăţeşte-mi mintea2 ". Izbăveşte-mă de rana răutăţii celei stricătoare de suflet. Scoate-mă nevătămat de la draci, neîntinat, fără de prihană, de la cei potrivnici, de la supărarea diavolului şi de la tirania lui cea silnică şi cumplită. Dăruieşte-mi acum darul dum nezeiescului Duh ca să împlinesc cuvintele Tale, să păzesc legile Tale, sâ mă tem de îngrozirea Ta care desăvârşit lucrează, să fac cele ce se cuvin Ţie şi mă mântuiesc. Curăţeşte-mă de pângărirea şi spurcăciunea tupului. Umple-mi mintea de curăţenia Ta. Păzeşte-mă neîmpiedicat, ca într-o zi cu bună rânduială, ca să merg pe dumnezeieştile căi. Izbăveşte-mă de lucrul fără de rod şi de osteneala prearea a nebuniei necunoştinţei, care intră întru mine de la draci şi iese dinlăuntru, din inimă. In vremea morţii, în ziua judecăţii celei înfricoşate a nelegiuirilor me:e. bătăile crunte ale con ştiinţei, mustrările amare şi săgeţile înfocafe care mă vor arde, mă vor pârjoli, mă vor topi, ce putere le va opri? Cine le va stinge? în foc mă aruncă lucrarea răutăţii, m-a înstrăinat de cunoaşterea [Ta] la Judecată, şi voi auzi: „Nu te ştiu pe tine, putre-ziciune. Stai departe de bunătăţi, răutate, viclenie, suflet întunecat şi netrebnic" . Aproape este
261
tăierea morţii. S-a apropiat aclim sabia sfârşitului. înger de foc aspru, îngrozitor, purtător de suliţă, sălbatic se pogoară, tăind, secerând inimile cele neroditoare. V a i mie, s - a apropiat ca un leu şi ca un balaur. Vai mie, de faţă este, foc suflând şi arzând, cu paloş înfricoşat şi cu totul înfocat Se arată necruţător faţă de mine, ticălosul. Se arată gata să mă topească, să mă mistuie, arzându-mă cu totul. Nici un sprijin nu-mi rămâne mie, chinuitului. Nimeni nu îmi ajută mie, stricatului. Nimeni nu aude tânguirile mele. Nimeni nu vede ostenelile inimii mele, căci tu , suferind muncile cele tainice, numai tu le ştii întru ascuns, o, inimă!
Suflete, mi se pare că te văd întunecat de moartea cea amară, îngălbenit de frică, fugind, nesuferind sâ vezi îngerul, posomorât şi de lacrimi plin. Te vâd mistuit de moarte, privind în jos, împilat trist, lepros şi netrebnic, gol, întinat şi rănit O, cum te vei duce tu dezlegat de trup ! 0, cum vei fi tu ţinut de vrăjmăşiile dracilor! 0, cum vei fi băgat tu intru adâncul muncii! 0, cum vei suspina in fundul tartarului! Mai inainte de a se arăta judecata te-ai osândit. Mai înainte de gheenă, în gheenă te duci. Mai inainte de tartar, prăpastia tartarului vezi. Mai înainte de întuneric, ai căzut în cumplit întuneric. O, cum te vei scula la judecata cea veşnică, trist si plin de întuneric , bătân- du-te în piept şi sfâşiindu-ţi haina! O, cum vei sta la judecată înaintea Domnului împreună cu spurcatul şi pângăritul tău trup , cu legături gândite ţinut ticăloşeşte, legat cu lanţurile de nedesfăcut ale greşalelor! O, cum vei fi aşezat cu cei osândiţi! O, cum vei fi pus împreună cu mulţimea dracilor! O, cum vei auzi: „Du-te întru întuneric, în toţi vecii arzându-te!"262 . Dacă ai suspina acum sau ai lăcrima, mai înainte de a se arăta sabia morţii, poate se va milostivi Stăpânul, poate te va rândui între cei mântuiţi. Deci suspină, inimă, mai înainte de sfârşit, roagă-te cu frică şi cu cutremur :
O. Părinte, Fiule, Duhule, Treime Sfântă, mân- tuieşte-mă dincolo de vrednicia mea şi peste nădejde. O, foc curăţitor de păcate, curăţitor de gre- şalele sufletului, spală sufletul meu de întinăciuni, stăpâneşte cugetele sufletului meu, îndreptează pornirea minţii spre plâns şi împărăteşte peste socotelile minţii, ca să-mi plâng multele mele vinovăţii, să mă tânguiesc pentru multele mele datorii şi curăţeşte-mi inima de spurcăciuni, pentru ca să suspin cu amar şi să lăcrimez neîncetat. O, Domnule al Domnilor! 0, Atotţiitorule! Pe mine robul patimilor, cel plin de ruşine, scapă-mă de ruşinea cea veşnică, de gheenă şi de întunericul cel mai din afară. Luminează-mi gândurile sufletului îngrozite, care tremură ca nişte vinovate, plâng şi se tânguiesc ca nişie osândite, ca să săvârşesc rugăciuni curate şi neîncetate. Dâ-mi curăţire a minţii, linişte sufletească, omorâre a voirilor celor urâte, defăimare a lucrurilor trecătoare, cuget smerit şi dragoste, lacrima inimii care înveseleşte, suspinu- rile pline de mir şi tânguirile sfinţite, împreună cu puterea de rază purtătoare a înfrânării. Dă-mi mic să-mi biruiesc cu aripile postirii pântecele cel fără de ruşine şi înfocat. Dăruieşte minţii mele stăpânirea gândurilor. înfrânează-mi şi înţelep- ţeşte-mi pântecele care cu totul m-a biruit şi m-a ticăloşit, m-a ameţit şi m-a spurcat, m-a întunecat şi m-a netrebnicit, aprinzându-mi acum gânduri urâte care, vai mie, până la urmă cu totul mă vor pierde. Acum m-a afundat întru întunericul iadului şi m-a prăvălit în bezna cea mare. Mâhnirea zadarnică şi fierbinţeala inimii, mânia iute şi zavistia, nebunia, întunericul lenevirii, norul trândăviei mi-au gonit darul Duhului. Slava deşarriî omenească şi lauda stricăcioasă îmi aduc necinste peste măsură. Iar mândria, turbarea dracilor m-a împreunat pe mine cu nebunia patimilor. Cu amar suspină inima de trei ori ticăloasă, in ceasul cel înfricoşat, în ziua judecăţii, heruvimii vor sta de faţă cu frică şi serafimii se vor spăimânta cu cutremur. învredniceşte-mă să lăcrimez pururea, să plâng, să suspin in toată vremea şi locul, în ceasul în care judecătorul va ieşi la Judecată. Se va clăti cerul şi va tremura pământul, se va îngrozi marea, se va topi toată zidirea, iar El va fi aprig cu cei ce au nelegiuit. Vor răsuna trâmbiţele cu putere, cetele celor fără de trupuri vor alerga, sufletele cele netrebnice le vor chinui, sufletele cele întinate le vor arde. Când vei şedea pe tron înalt, când mă vei judeca pe mine osânditul, să nu mă pui pe mine. blestematul, Împreună cu iezii cei blestemaţi, ci cu oile cele fericite, ca să mă desfă- tez în lăcaşurile rânduite drepţilor. 0, Lumină întreit strălucitoare! O, Treime preasfântă! Treime după feţe şi unime după fiinţă! Numai pentru credinţa mea şi fără nădejde, mântuieşte-mă. Fă-mă Împărat puternic peste patimi. Slobozeşte-mă de tot păcatul. Luminează-mâ, (nfrumuseţează-mă pe mine, cel întunecat Caută spre mine cu ochi prea- milostiv. Dăruieşte-mi înger de raze purtător, al minţii ajutător, învăţător, părtinitor, povâţuitor Îndreptător spre mântuire, păzitor sufletului şi trupului meu. Stinge izbucnirile răutăţii mele. Iz- vorâşte-mi ploi de lacrimi. Căci nu celor fără prihană, celor luminaţi, le-ai aşezat leacul mărturisirii, ci ai dăruit chipuri de pocăinţă mie, spurcatului şi netrebnicului. C ă c i nu este f e l de răutate, de viclenie, pe care să nu-l fi făcut în toată vremea şi locul.
Si acum îmi plec Tie genunchii inimii mele, Împărăţiei Tale îmi plec grumazul, bunătăţii Tale aduc rugăciune. Iartă mulţimile greşelilor mele. Uită grelele datorii ale mele. Nu mă lipsi de bunătăţile cele veşnice. Nu mă scoate afară de la masa cea nemuritoare. Nu mă înstrăina de bucuria sfinţilor. învredniceşte-mâ sfinţitei împărtăşiri spre ştergerea greşelilor celor multe, spre dezlegare, spre curăţie, spre mântuire, iar în ceasul cel de pe urmă şi amar ai morţii, trimite-mi îngeri blânzi, luminaţi, ca să biruiască pâlcurile dracilor, să-mi răpească sufletul din muncă şi să-1 ducă fără de păcat sus, către Cel întreit Luminător şi singur Împărat şi să-l învrednicească bucuriei sfinţilor. Primeşte drept mijlocitoare pentru mine bunătatea Ta, nerăuta- tea, nepomenirea de rău, milostivirea, îndurarea cea desăvârşită. Primeşte drept mijlocitoare pe Maica cea preaînaltă, pe bucuria lumii, fata Maică şi Fecioară, dumnezeiască scară, toiagul cel neînsufleţit, tronul. Primeşte mijlocitoare rânduiala şi ceata aruncătoare de fulgere a cereştilor îngeri celor fără de trupuri . Primeşte mijlocitor luminat şi de raze purtător pe Inaintemergătorul Tău cel sfinţit, pe cel mai înainte de scutece propovăduitor şi de Dumnezeu grăitor, pe cel ce mai înainte de Stăpânul a strălucit celor din întuneric 26 ' . Pri meşte mijlocitoare cetele sfinţilor, cetele proroci- lor, ale patriarhilor, ale mucenicilor, ale tuturor sfinţilor celor de lumină purtători. Ca bine să Te cuvântez şi cu dorire să Te măresc, ca să-Ţi ver- suiesc curat Ţie, Ceiui pe Care bine Te cuvântează Puterile cerurilor întru toţi vecii cei nemărginiţi şi nemăsuraţi. Că Ţie se cuvine slava, cinstea şi stăpânirea, întru toţi vecii cei nesfârşiţi. Amin!

046 RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS A LUI GHENADIE SCHOLARIOS, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

RUGĂCIUNE
CĂTRE DOMNUL NOSTRU
IISUS HRISTOS
A LUI GHENADIE SCHOLARIOS, PATRIARHUL
CONSTANTINOPOLULUI



Stăpâne Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeule adevărat, împărate preainalt, preasfânt preabunule, milostive. Cuvânt de-a pururea vecuitor al lui Dumnezeu şi Tatăl cel fără de început. Făcător a toată zidirea, iar al omenirii şi înnoitor, prin iubirea Ta de oameni cea nemărginită, pentru care Te-ai făcut părtaş trupului şi sângelui nostru şi ai săvârşit curat icono- mia cea negrăită şi mai presus de fire. Dacă sfintele şi cele mai presus de ceruri Puteri niciodată nu s-au săturat, nici nu se vor sătura, ci neîncetat laudă cu glasuri gânditoare mărimea şi strălucirea dumnezeirii Tale, pentru ce noi, smeriţii şi pământenii robii Tăi, cei cumpăraţi cu cinstitul Tău sânge ne vom sătura să Te lăudăm pe Tine cu mintea şi cu gura? Şi dacă iubirea Ta de oameni şi da-
rul Tău lucrează fără de saţiu întru noi de dimineaţă până seara şi până în cealaltă dimineaţă, pentru ce noi, la vremile hotărâte, nu-Ţi vom mulţumi Ţie, binefăcătorul nostru?
Ci iartă-ne nouă, Hristoase, Lesne-iertătorule, că trăirea acestei vieţi vremelnice, nevoile firii şi rânduiala în care ai voit să ne aşezi pe noi ne risipesc şi nu ne Iasă să te cugetăm pe Tine neîncetat cu mintea şi cu limba şi să Te lăudăm fără tăcere. Pentru aceasta, ca pe o pârgă a gândurilor zilnice şi a graiurilor noastre iţi aducem Ţie slujba de dimineaţă, de amiază şi de seară213.
Deci mă închin Ţie, Ziditorului şi Părintelui meu, şi totodată Celui fără de început al Tău Părinte şi făcătorului de viaţă Duh al Tău, îmi plec genunchii inimii şi ai trupului cu frică şi cu cutremur, Ţie, Celui atotputernic şi înfricoşat şi preabunului meu Stăpân, şi îţi mulţumesc pentru toate cele pe care le-ai făcut şi le faci cu mine. Cu mâna Ta m-ai zidit, cu insuflarea Ta mi-ai dat viaţă, cu purtarea Ta de grijă m-ai crescut, cu darul Tău mi-ai făcut cunoscută credinţa cea adevărată. Tainele Sfintei Tale Biserici m-ai învăţat, m-ai împodobit cu bună-
tăţile vremelnice ale reuşitei omeneşti, de primejdii m-ai izbăvit, din boale rr.-ai sculat, spre cele de folos în chip nevăzut m-ai îndreptat, m-ai povăţuit şi m-ai încălzit ca pe un pui al Tău şi ca pe o făptură a dragostei Tale.
Dar cum îndrăznesc eu să povestesc bine facerile Tale, care sunt noian nedeşertat, adânc necuprins, înălţime nevăzută? Nu îndrăznesc să mulţumesc pentru cele mai înainte făcute şi mă întâmpină mulţimea facerilor noi, aşa încât numai faptul că-Ti pot mulţumi, cât de mare dar este! O, smerenia mea! O, bunătatea Ta! Căci până şi mulţumirea şi lauda, singurele pe care le pot aduce Ţie pentru toate, şi acestea sunt darul Tău. O, dragostea Ta cea covârşitoare! Căci toată bogăţia bunătăţilor Tale ai revărsat-o peste mine. O singură mulţumire curată cunosc, împlinirea voilor Tale. Dar de va fi „duhul osârduitor, iar trupul neputincios" (Tu, Doamne, ai zis aceasta)2", osârdia duhului se stinge prin gândurile cele vremelnice, Tu, Doamne, insă, singur eşti puternic ca şi voinţa să o aprinzi şi trupul să-l Întăreşti. Doar aşa voi mulţumi curat, dacă voinţa mea se va uni cu voia Ta şi dacă toata
inima mea se va lipi de dragostea Ta. învredniceş- te-mă de aceasta, Hristoase împărate, Piu al dragostei lui Dumnezeu şi Dumnezeule preabunule.
Dar de ce să-Ţi grăiesc despre cele de astăzi şi despre cele de mâine? Ce bine îmi pot dori mie, pe care să nu-l voieşti Tu inainte de mine? Şi cine ştie binele meu în afară de Tine, singurul care poţi să-l şi faci, chiar dacă eu îmi tăgăduiesc binele meu? Iar dacă este nevoie şi de rugăciune către bunătatea Ta, pentru mine se roagă taina iconomiei Tale, Crucea care a primit sâ fii pironit pe ea, Maica Ta cea sfântă şi preafarăprihană, care mai presus de fire a slujit Tainei, şi cei ce s-au făcut până la moarte curaţi râvnitori ai învăţăturii şi petrecerii Tale celei cereşti. Deci aceştia rugându-se pentru mine,
„vei deschide şi astăzi după obicei mâna Ta şi mă
255
vei umple de bună voire" şi „mă va sprijini dreap256
ta Ta" . Iar dacă păcatele mele vor astupa izvorul iubirii Tale de oameni, atunci şterge-le, trece-le cu vederea, iartă-le, trimite-le întru adâncul uitării. Iertarea" greşelilor este lucrarea Ta neîncetată, Hris- toase, împărate. Căci cugetul nostru, al oamenilor, străbate mai iute ca lumina, cuvântul este alune-
câtor, lucrurile sunt făcute din materie şi ţin de grosimea aceasta întunecoasă. De aceea, nici un trup nu se va lăuda înaintea Ta. Dar Tu, Doamne, singur curat şi fără de păcat fiind, singur poţi ierta păcatele noastre. Păzeşte, lisuse al meu preadulce, viaţa binecinstitorilor creştini şi adevăraţilor robi ai bunătăţii Tale îndelungate, reuşită şi necurma- tă257 . Iar după viaţa aceasta de acum, pe care ai aşezat-o cu măsuri şi hotare numai de Tine ştiute. primeşte-ne întru viaţa şi împărăţia cea de-a pururea vecuitoare, ducăndu-ne de mână nu pentru vrednicia noastră, ci pentru bunătatea Ta. Aşa, Doamne, împărate, nepomenitorule de rău. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea şi celui fără de început al Tău Părinte cu Care întru unimea Sfântului Duh şi viezi şi împărăteşti în vecii vecilor. Amin.