JOI SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt lui Moisi, şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cân-tare de biruinţă să-I cântăm că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Cetele tuturor, şi ale îngerilor şi ale oamenilor, amorţesc [către lauda ta], Fecioară, cea singură mult lă-udată, puternică scăpare a creştinilor. Cum dar voi în-drăzni eu însumi să te laud pe tine, Stăpână?
Ci spre mulţimea milostivirilor tale îndrăznind eu, nevrednicul, Preacurată, cu credinţă mă apropii către ti-ne, eu prostul şi lepădatul tău rob: Dă-mi cuvânt ca să-ţi cânt cântare veselitoare.
Slavă ...
Bucură-te, arătarea tainei celei înfricoşate, tăinuite şi dumnezeieşti; bucură-te, năstrapă cu totul de aur şi deschizătoarea uşilor raiului; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Maică nenuntită.
Şi acum ...
Pâine de viaţă purtătoare te-ai arătat, Fecioară, pen-tru că pe Hristos L-ai născut, pe Făcătorul a toate; pe Care, rugându-L ca o Maică, slobozeşte din toată urgia, din primejdii şi din toate felurile de necazuri pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştiga-t-o cu puterea Crucii Tale, întru care pe vrăjmaşul l-ai vădit şi lumea ai luminat.
Binecuvântată, izbăveşte-ne din toată nevoia şi primejdia, pe noi credincioşii cei ce prin tine de bucurie ne-am îndulcit, ca să-ţi cântăm cu bucurie: Bucură-te, Mireasă dumnezeiască.
Ceea ce ai născut Strugurele vieţii, Care izvorăşte vin mântuitor, cu totul mă înţelepţeşte, ca o milostivă, pe mine cel întunecat cu beţia păcatelor, şi către căi drepte ale pocăinţei du-mă.
Slavă ...
Preacurată Fecioară, Marie, cea plină de dar, slăvi-tă pricinuitoare a bucuriei, dă dar dumnezeiesc şi milă lăudătorilor tăi, ca să-ţi cânte ţie cântare de mulţumire.
Şi acum ...
Şi cu gândurile alunecându-mă şi cu întinăciuni tru-peşti întinându-mă, spre tine scap, Curată, cea cu adevă-rat fără prihană şi neîntinată, ajutătoare fă-te robului tău.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cunoscut-am, Atotputernice, iconomia Ta şi cu frică Te-am proslăvit pe Tine, Mântuitorule.
Bucură-te, bucuria cea a toată lumea şi omorârea iadului; bucură-te, prin care moartea s-a surpat şi Eva de chinuire s-a dezlegat Preacurată; bucură-te, curăţitoarea fierbinte a lumii.
Bucură-te, învierea celor ce cu credinţă te cunosc pe tine, Maică cu adevărat a Ziditorului; bucură-te, risi-pirea diavolilor; bucură-te, rug nears, pe care Moisi l-a văzut, netopită de focul dumnezeirii.
Slavă ...
Pe mine cel acoperit de noaptea celor întristătoare şi înghesuit de întunericul primejdiilor, cu totul luminea-ză-mă, întru tot sfântă Stăpână, ceea ce ai născut Lumina cea mai înainte de veci, şi străluceşte-mă cu lumina ta şi învredniceşte-mă bucuriei tale celei dumnezeieşti.
Şi acum ...
Cu vicleşug şi cu dorinţa îndumnezeirii amăgin-du-mă vrăjmaşul de demult, din Eden la pământ târân-du-mă, m-a zdrobit, a lui Dumnezeu Maică. Dar Hristos milostivindu-Se, din pântecele tău trup luând, din nou m-a zidit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase Dumnezeule, Cela ce pentru noi ai sărăcit şi Cruce şi moarte pentru noi cu trupul ai răbdat.
O, minune şi auzire nouă, şi vedere de mirare cu adevărat, şi întru adevăr preaslăvită! Fecioara naşte pe Cel mai presus de fiinţă şi cu Tatăl împreună fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh de o fiinţă şi împreună vecuitor.
Din furtuna necuvioaselor gânduri, a primejdiilor, a necazurilor şi a ispitelor, răpeşte-mă, Fecioară, şi către limanuri îndumnezeite îndreptează socoteala minţii mele, rogu-te pe tine, cea singură întru tot lăudată.
Slavă ...
Cea aleasă şi mai presus de cinste, singură arătată din toate neamurile, ceea ce ai strălucit cu faptele bune, prea fără prihană, Curată, străluceşte-i cu strălucirea ta pe cei ce te cuvintează cu laude.
Şi acum ...
Făcându-mă biserică a lui Dumnezeu, prin naşte-rea de Dumnezeu a ta, de voie am alunecat la patimi cumplite; deci pe tine, Biserica lui Dumnezeu, te rog: Stăpână, ajută-mi mie.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Împreună cu Iona strigăm Ţie, Doamne, cu glas de laudă, rugându-ne: Scoate din stricăciune viaţa noastră.
Gavriil Arhanghelul, trimis fiind la Nazaret, «bu-cură-te» îţi striga ţie, Împărătesei Fecioară. Bucură-te, îţi strigăm şi noi muritorii, împreună bucurându-ne cu îngerul, cei mântuiţi prin Naşterea ta, Preacurată.
Bucură-te, să-i cântăm Maicii Dumnezeului nos-tru. Bucură-te, cort neîntinat; bucură-te, porumbiţă de aur; bucură-te, scularea cea de iznoavă şi arătată izbân-ditoare a blestemului, de Dumnezeu Născătoare, Fecioa-ră prea fără prihană.
Slavă ...
Întreitele învăluiri ale patimilor mă înviforăsc, Stăpână, şi de tot felul de nori ai primejdiilor acoperă de-a pururea sufletul meu cel ticăit; ci tu, ceea ce ai ză-mislit Lumina nepătimirii, străluceşte-mă pe mine cu lu-mina ta, Stăpână.
Şi acum ...
Cetele îngerilor, adunările oamenilor, puterile ce-rurilor se îngrozesc de puterea Fiului tău, Curată; singur doar eu deznădăjduindu-mă, de frică mă cuprind.
Sedealna:
Nespurcata Mieluşea văzând pe Mieluşelul şi Păs-torul mort, spânzurat pe lemn, tânguindu-se grăia, stri-gând ca o Maică: Cum voi răbda pogorârea Ta de pe Cru-ce, cea mai presus de cuvânt, şi patimile cele de bună voie, Preabunule Dumnezeu?
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce în rug Te-ai arătat prin foc puitorului de Lege şi naşterea Fecioarei printr-însul mai înainte ai în-chipuit-o; bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părin-ţilor noştri.
Nor cu totul luminos, care ai zămislit pe Iisus, Soarele Dreptăţii, pe Dătătorul de lumină şi Dumnezeu, luminează sufletul meu, cel ce este în noaptea păcatului şi se orbeşte cu întunecarea dezmierdărilor.
Scoală din somnul cumplitei trândăvii, o, întru tot ticăloase, putrede şi păcătoase suflete, şi strigă: Am pă-cătuit Ţie, Dumnezeului şi Făcătorului şi Ziditorului meu; ci miluieşte-mă cu solirile Maicii Tale.
Slavă ...
Cu taină învăţându-se Moisi, închipuirea ta înainte o vedea, cu vedere dumnezeiască, rug nears de foc, Fecioară cu totul fără prihană. Pentru că locuind întru tine Lucrătorul Ziditor, nu te-a ars pe tine, cea mai pre-sus decât toate făpturile, Mireasă a lui Dumnezeu.
Şi acum ...
Izbăvindu-ne prin tine de întristarea cea de Maică, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Veselia tu-turor şi Bucuria a toată lumea, plini de bucurie ne-am făcut. De aceea, întru tot lăudată, pe ai tăi cuvântători de laude, păzeşte-i de primejdii cu solirile tale.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie ...
Bucură-te, scaun al Dumnezeului tuturor, întru tot lăudată; bucură-te, zidul credincioşilor şi reazem neclin-tit; bucură-te, pod dumnezeiesc ce duce pe oameni către dumnezeiasca şi fericita îndulcire.
Bucură-te, munte al lui Dumnezeu, arătat şi um-bros, şi tare străjuire a credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, Curată, ceea ce luminos ai născut pe Lumina cea neapusă, Care pe toate le-a strălucit.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Potoleşte furtuna cea sălbatică a patimilor mele, şi dezleagă şirul nenumăratelor mele greşeli şi în groapă zăcând, scoală-mă pe mine, Maica lui Dumnezeu, ca după vrednicie să te slăvesc pe tine.
Şi acum ...
Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi pe mine străin tot şi nevrednic, cel ce m-am înstrăinat de acope-rământul Fiului tău, ci spală-mă şi pe mine de mârşăvia păcatelor mele.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie, precum tinerii în cuptor, şi cântând zicem: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine rugul cel nears pe care te-a văzut Moisi, şi scară însufleţită pe care a văzut-o Iacov, poartă cereas-că, prin care a trecut Unul Dumnezeu, cu cântări te mă-rim, Maică Preacurată.
Toate zicerile proorocilor mai înainte au scris de Naşterea cea negrăită şi anevoie tălmăcită a Fiului tău, Preacurată, pe Care noi L-am cunoscut tainic Învăţător al dumnezeirii Celei Una şi în Trei Sori.
Roditor de fapte bune arată pe sufletul meu, Fe-cioară, neroditoarele mele gânduri gonindu-le, şi spinii păcatelor, cei ce mă îneacă pe mine, din rădăcină tăin-du-i, întru tot Preacurată.
Slavă ...
Plouă în inima mea picătură de umilinţă, Doamnă, ceea ce ai născut Izvorul vieţii, revărsările patimilor mele oprindu-le.
Şi acum ...
Luminează ochii mei cei întunecaţi de patimi, cu dumnezeiască strălucirea ta, Curată, şi mă izbăveşte de amara robire a dracilor, pentru că se fălesc, văzându-mă pe mine neapărat. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu