SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 2, Cântarea 1-a, Irmos:
În adânc a aşternut toată oastea lui Faraon, puterea cea prea-întrarmată, iar Cuvântul întrupându-Se a pier-dut păcatul cel prea rău, Domnul cel preaslăvit, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Dumnezeu, alegându-te ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită toată, ca pe cea fără prihană între femei, S-a sălăşluit în pântecele tău cel fără prihană; pe Care roa-gă-L, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de prihana gre-şelilor să se izbăvească toţi cei ce te laudă pe tine.
Stătut-ai, Preacurată, ca o împărăteasă, de-a dreapta Împăratului, Celui ce a strălucit din pântecele tău, pre-cum zice psalmistul; pe Care roagă-L să mă arate stătător de-a dreapta în ziua răsplătirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Slavă ...
Firea oamenilor cea înţelenită cu toate cele necu-vioase, toată ai înnoit-o, născând Ploaia cea cerească. De aceea mă rog, Mireasă a lui Dumnezeu, brazda sufle-tului meu cea înţelenită arat-o aducătoare de roade.
Şi acum ...
Domnul cel preaslăvit, strălucindu-ne nouă Soare din pântecele tău, Preacurată, şi izgonind toată tulbura-rea diavolilor cea întunecoasă, ne-a luminat cu fulgere
dumnezeieşti.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Înflorit-a pustia ca şi crinul, Doamne, Biserica cea stearpă a păgânilor, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Întru mine omul îmbrăcându-Se Făcătorul, a ieşit din pântecele tău, Preacurată, dăruind haina nestricăciu-nii celor ce prin multe necuvioşii s-au golit.
Născut-ai, Curată, pe Dumnezeu Cuvântul cel Prea-cinstit, pe Care cu dinadinsul roagă-L să miluiască sme-ritul meu suflet, cel mâhnit de necinstea dulceţilor.
Slavă ...
Vindecă, Preacurată, rănile sufletului meu, şi sme-rita mea inimă, cea otrăvită de veninul şarpelui, tămădu-ieşte-o cu doctoria ta cea lucrătoare.
Şi acum ...
Îndreptează-mi viaţa mea, Născătoare de Dumne-zeu, ocârmuind-o cu porunca cea dumnezeiască a Cu-vântului cel întrupat dintru tine, şi mă povăţuieşte către lumină, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doam-ne.
Picătură de umilinţă plouă-mi mie, Stăpână, ridi-când tot zăduful inimii mele şi oprind greşitele aduceri aminte ale gândului meu.
Pe mine cel ce sunt rănit cu sabia dezmierdărilor şi zac rănit, nu mă trece cu vederea, Preacurată, ci vinde-că-mă cu suliţa şi Sângele Celui răstignit, a Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Slavă ...
Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânirea a toată zidi-rea, miluieşte-mă pe mine cel ce rău am sărăcit de dum-nezeiescul dar, ca să te măresc ca pe o bună folositoare a mea, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Caută spre mine cel bolnav, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi dezleagă patimile mele cele cumplite şi anevoie de vindecat, ca să te măresc pe tine, ceea ce ai mărit toată omenirea.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părin-tele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei, aducere am aflat.
Preacurată, ceea ce ai născut Calea vieţii, povăţu-ieşte-mă la calea cea dreaptă, pe mine cel ce acum mă prăpăstuiesc dobitoceşte în căi neumblate şi în prăpăs-tiile cumplitelor întâmplări.
Înstrăinându-mă pe sinemi cu cuget nemulţumitor, curveşte am vieţuit, rătăcindu-mă în latură depărtată; ci întoarce-mă şi mă mântuieşte cu mângâierile tale Fe-cioară, Maică a lui Dumnezeu.
Slavă ...
Din apele tale cele de viaţă curgătoare adapă pe robul tău, cel ce se arde de văpaia păcatelor şi se primej-
duieşte de năvălirile diavolilor, Fecioară Maică Prea-curată
Şi acum ...
Cu bântuielile şi pânditurile celui viclean m-am omorât, Stăpână Preacurată; înviază-mă, ceea ce ai năs-cut viaţa cea ipostatică, Născătoare de Dumnezeu, ca să te laud cu bună credinţă, pe tine cea cu totul fără prihană.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adân-cul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din strică-ciune, Dumnezeule.
Să nu mă arăţi bucurie diavolilor la judecata ce va să fie, Stăpână, ci roagă pe Judecătorul şi Fiul tău să caute spre mine cu blândeţe.
Cu gândurile şi cu faptele mele cele rele şi necu-vioase pornindu-Te spre mânie, Doamne, pe Maica Ta o aduc Ţie spre îmblânzire; ci, îndurându-Te, mă mântu-ieşte.
Slavă ...
Izbăveşte-mă de osândă, Stăpână, pe mine cel ce însumi sunt osândit cu greşelile, ca ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor şi Domnul.
Şi acum ...
Cu dormitarea lenevirii sunt cuprins; somnul pă-catului îngreuiază inima mea; ci cu mijlocirea ta, Prea-curată, ridică-mă şi mă mântuieşte.
Sedealna:
Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii scăpare, cu deadinsul strigăm către tine:
Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti grabnică folosi-toare.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului cel călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.
Tăria mea şi lauda, mântuirea, adevăratul sprijin şi zid nebiruit fiind, Stăpână, pe diavolii ce se luptă cu mine şi care pururea caută să mă omoare surpă-i.
Pe Dumnezeu întrupându-L din fecioreştile tale sângiuri, ai îndumnezeit omenirea, Fecioară. Pentru ace-ea pe mine cel spurcat cu patimile şi stricat cu meşteşu-girile vrăjmaşului, cu rugăciunile tale izbăveşte-mă.
Slavă ...
Cuptorul mai-nainte a închipuit Naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că pe tineri nu i-a ars, pre-cum nici Focul cel nesuferit pântecele tău. Pentru aceea te rugăm, izbăveşte de focul cel veşnic pe robii tăi.
Şi acum ...
Heruvimii slăvesc, Serafimii, Scaunele, Stăpâniile şi Domniile laudă pururea Naşterea ta cea mai presus de minte, Marie cu totul lăudată. Că tu singură ai purtat în pântece pe Dumnezeu cu trup, pe Care roagă-L, Curată, ca să ne mântuim noi toţi cei ce cu dragoste te cinstim.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cuptorul cel cu foc oarecând ...
Râvneşte cele bune, depărtându-te de cele rele,
prin lucrarea dumnezeieştilor fapte, având pe Maica lui Dumnezeu şi folositoarea tuturor cea neruşinată, rugă-toare pentru tine, suflete al meu, ca pe o milostivă şi de bine iubitoare.
Dezlegat-ai omenirea din legătura osândirii celei de demult, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mă rog ţie, Preacurată, ca să dezlegi toată legătura răutăţii inimii mele, legându-mă cu dumnezeiasca dragoste a Zi-ditorului.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Raza slavei Tatălui născând-o, Născătoare de Dum-nezeu, luminează inima mea cea mâhnită pentru neslava greşelilor şi părtaş arată-mă slavei celei pururea veşnice, binecuvântată, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut cu trup pe Înaltul Dumnezeu, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc, şi pe mine, cel ce rău am sărăcit de tot, mă îmbogăţeşte, Prea-curată, cu dumnezeieştile fapte bune, ca să te laud fiind mântuit.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei ar-zând, iar pe cei credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Fiul Părintelui cel fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea prea lăudată, o mărim. 67
Gustând Adam din mâncarea ce nu se cădea, moar-te din pom cu amar a cules. Iar Fiul tău pironindu-Se pe lemn, dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată; pentru acesta te cinstim.
Împărăteasă eşti, Fecioară, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Împăratul şi Domnul, Cel ce a stricat împărăţiile iadului; pe Care cu deadinsul roagă-L să în-vrednicească împărăţiei celei de sus pe toţi cei ce te laudă.
Slavă ...
Îmbunătăţeşte, Stăpână, smerită inima mea, cea necăjită de undele dezmierdărilor, ca ceea ce ai născut pe cel Bun, şi bună fiind toată, bagă-mă în porţile cele bune ale pocăinţei.
Şi acum ...
Cu luminătoarele raze ale Celui ce a răsărit din pântecele tău şi noaptea nedumnezeirii a pierdut, Fecioa-ră Maică Marie, luminează pe toţi cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă şi din neluminatul întuneric îi izbăveşte în ceasul judecăţii. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu