18. Atunci s-a dus regele David si, stand inaintea fetei Domnului, a zis: “Cine sunt eu, Doamne Dumnezeul meu, si ce este casa mea, de m-ai marit asa?
19. Ba inca aceasta s-a parut lucru mic in ochii Tai, Doamne Dumnezeul meu, si ai mai vestit inca si de viitorul casei robului Tau! Este aceasta, oare lucru omenesc, Doamne Dumnezeul Meu?
20. Ce mai poate sa-ti spuna David? Tu stii pe robul Tau, Doamne Dumnezeule!
21. Pentru cuvantul Tau si dupa inima Ta faci aceasta, descoperind toata marirea aceasta robului Tau.
22. In toate esti mare, Doamne Dumnezeule, caci nu este asemenea tie si nu este Dumnezeu afara de Tine, dupa toate cate am auzit noi cu urechile noastre.
23. Cine este asemenea poporului Tau Israel, singurul popor de pe pamant, pentru care a venit Dumnezeu, ca sa si-I castige de popor, sa-Si preaslaveasca numele Lui si sa savarseasca lucruri mari si minunate, inaintea poporului Tau, pe care Tu ti l-ai castigat de la Egipteni, izgonind popoarele si zeii lor?
24. Si Tu ti-ai intarit pe poporul Tau Israel, ca popor al Tau pe veci, si Tu; Doamne, Te-ai facut Dumnezeul lui.
25. Si acum, Doamne Dumnezeule, intareste pe veci cuvantul pe care l-ai rostit despre robul Tau si despre casa lui si implineste ceea ce i-ai sortit,
26. Ca sa preainalte numele Tau in veci si sa se zica: Domnul Savaot este Dumnezeu peste Israel. Casa robului Tau David sa fie tare inaintea fetei Tale.
27. De vreme ce Tu, Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tau, zicand: “Iti voi face casa”, apoi robul Tau si-a gatit inima sa, ca sa se roage tie cu aceasta rugaciune.
28. Deci, Doamne Dumnezeul meu, Tu esti Dumnezeu si cuvintele Tale sunt neschimbate si Tu ai vestit robului Tau un astfel de bine.
29. Incepe acum si binecuvanteaza casa robului Tau, ca sa fie ea vesnic inaintea fetei Tale, caci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vestit aceasta, si, prin binecuvantarea Ta, se va face casa robului Tau binecuvantata, ca sa fie inaintea Ta in veci”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu