Dragostea
Lecţia 1
Galateni 5:22-23 Roada
Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea,
îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea,
înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Roada Duhului este… DRAGOSTEA.
Cum ai răspunde la întrebarea: ce este
dragostea? Generaţia tânără de astăzi ar avea răspunsuri nepotrivite, cei
îndrăgostiţi ar răspunde romantic, bătrânii ar răspunde prin ceea ce aşteaptă
să facă copiii pentru care ei s-au sacrificat pentru ei…
Dragostea este un cuvânt folosit greşit
în multe ipostaze. Chiar şi creştinii cântă lui Isus: te iubesc aşa cum
mă iubeşti Tu! Fără să ştie despre ce vorbesc! Biblia vorbeşte despre
trei feluri de iubiri:
- eros - dragostea sexuală, fizică
- phileo - dragostea
prietenească, sufletească
- agape - dragostea
spirituală, sacrificială, ca cea a lui Dumnezeu.
Ca agape, Dumnezeu ESTE
dragoste!
(1Ioan 4:8).
Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe
Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
Consideraţii generale:
1. Dragostea este cea mai mare dintre toate
virtuţile creştine (chiar şi decât nădejdea sau credinţa - 1Cor 13:8…) deoarece este veşnică.
(1Cor 13:8-13)
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul
limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
2. Dragostea
este răspunsul natural şi logic faţă de harul şi iertarea lui Dumnezeu
(Luca 7:42,47).
Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care
dintre ei îl va iubi mai mult?
Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.
Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.
Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.
Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.
3. Dragostea este cea mai
mare dintre porunci, pentru că în ea se cuprinde toată Legea şi Proorocii, şi
învăţăturile lui Isus. Dragostea este adevăratul SEMN al unui ucenic al lui
Christos
(Mat 22:37;
El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Marcu 12:33;
Şi a-L iubi pe El din toată inima, din
tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău
ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate
jertfele.
Luca 6:27-36;
Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi
bine celor ce vă urăsc pe voi;
Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.
Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;
Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.
Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.
Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.
Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;
Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.
Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.
Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
Ioan 13:35;
Întru aceasta vor cunoaşte toţi că
sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.
Ioan 15:12-13).
Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
4. Dragostea contribuie
şi ajută la unitatea creştinilor
(Ioan 17:20-26;
Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine,
prin cuvântul lor,
Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.
Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.
Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.
Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.
Coloseni 2:2;
Ca să se mângâie inimile lor, şi ca ei, strâns uniţi în iubire, să aibă
belşugul deplinei înţelegeri pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl şi a
lui Hristos,
Întru care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei.
Întru care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei.
Coloseni 3:14).
Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă
întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.
5. Dragostea este
„unguentul” care ajută la evitarea frecuşurilor ce s-ar putea naşte între
creştini
(Efes 4:2;
Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe
alţii în iubire,
Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
1Petru 4:8).
Dar mai presus de toate, ţineţi din
răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de
păcate.
6. Dragostea este
motivul-cheie pentru care ascultăm de poruncile Domnului Isus
(Ioan 14:15,
De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
Ioan 21,
Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte,
acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl
Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.
Ioan 23,
Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă
iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la
el şi vom face locaş la el.
Ioan 24;
Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte
cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui
care M-a trimis.
Ioan 15:10;
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne
întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru
iubirea Lui.
Ioan 21:15-17;
Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui
Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii
că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.
Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.
Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele.
Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.
Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele.
1Ioan 5:2;
Întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii
lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui.
2Ioan 1:6).
Şi dragostea stă în vieţuirea după
poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi
auzit dela început.
7. Dragostea este un
factor stabilizator în vieţile noastre
(Efes 3:17).
Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre,
înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire,
8. Dragostea este scopul învăţăturii lui
Pavel şi ar trebui să fie centrul oricărei învăţături creştine
(1Tim 1:5)
Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă
nefăţarnică,
De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire,
Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
9. Dragostea este porunca care acoperă
totalitatea vieţii creştine
(Rom 13:8-10;
Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că
cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea.
Pentru că (poruncile): Să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti… şi orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii.
Pentru că (poruncile): Să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti… şi orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii.
1Cor 16:14).
Toate ale voastre cu dragoste să se facă.
10. Dragostea face ca serviciul nostru
depus în slujba celorlalţi să fie mult mai profitabil
(1Cor 8:1;
Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa
însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.
1Cor 13:1-13).
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am,
făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
11. Dragostea este un element-cheie în
învingerea tacticilor duşmanului
(1Tes 5:8)
Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi
a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire;
Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să vieţuim.
Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să vieţuim.
12. Dragostea noastră poate şi trebuie
să crească permanent
(Filip 1:9;
Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult şi mai
mult, întru cunoştinţă şi întru orice pricepere,
Ca să cercaţi voi cele ce sunt mai de folos şi ca să fiţi curaţi şi fără poticnire în ziua lui Hristos,
Plini de roada dreptăţii, care este prin Iisus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
Ca să cercaţi voi cele ce sunt mai de folos şi ca să fiţi curaţi şi fără poticnire în ziua lui Hristos,
Plini de roada dreptăţii, care este prin Iisus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
1Tes 3:12;
Iar pe voi, Domnul să vă înmulţească şi să prisosiţi în dragoste unul către
altul şi către toţi, precum şi noi faţă de voi,
Spre întărirea inimilor voastre, ca să fiţi fără de prihană întru sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toţi sfinţii Săi.
Spre întărirea inimilor voastre, ca să fiţi fără de prihană întru sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toţi sfinţii Săi.
2Tes 1:3;
Aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de
lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii şi de stăruinţa nădejdii
voastre în Domnul nostru Iisus Hristos.
Evrei 10:24;
Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte
bune,
Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea.
Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea.
2Petru 1:7)
Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la
evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea.
13. Dragostea se poate răci, în special
în mijlocul unor greutăţi
(Mat 24:12;
Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
Apoc 2:4).
Dar am împotriva ta faptul că ai părăsit dragostea ta cea dintâi.
1 Corinteni 13
1. Dragostea mai mare
decât darurile spirituale
(1Cor 13:1)
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am,
făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
- darul este adesea confundat cu caracterul.
- darul poate deveni un scop în sine
când nu ar trebui să fie decât un mijloc de slujire a altora şi a lui Dumnezeu.
- darurile pot fi „folosite” şi fără
dragoste o astfel de aplicare a darurilor ar fi la fel de supărătoare ca şi
zgomotul unor vase…, unor instrumente care cântă fără ritm şi armonie,
dezlânat.
2. Dragostea mai mare
decât cunoaşterea
(1Cor 13:2).
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice
ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu
am, nimic nu sunt.
- cunoaşterea intelectuală e o mare
pasiune a multora din lume, dar şi de prin adunări. Este posibilă o
adâncire în chiar cunoaşterea Sfintelor Scripturi, dar care să ducă nu la mai
multă iubire, ci la… îngâmfare
(1Cor 8:1).
Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa
însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.
- cunoaşterea fără dragoste este
aroganţă, privire de sus, neînţelegere faţă de alţii, judecarea altora fără
milă, etc.
- noi am experimentat probabil tot răul
produs de „descoperirea tainei cuiva” de către cineva care nu iubeşte…
3. Dragostea mai mare decât puterea (1Cor 13:2 - aici în text, credinţa).
(1Cor 13:2
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice
ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu
am, nimic nu sunt.
- credinţa se apucă cu mâinile de Dumnezeu şi nu-L lasă până nu aduce în
prezent binecuvântările promise de Cuvântul Domnului.
- credinţa face lucruri mari: porneşte organizaţii mari, biserici uriaşe,
lucrări misionare. Dar a face toate acestea fără dragoste nu foloseşte la
nimic.
4. Dragostea mai mare decât mila
(1Cor 13:3)
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar
dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
- există creştini care-şi dau şi cămaşa de pe ai pentru alţii… Vei întreba:
da ce-i rău în asta? Nimic, dacă o faci cu dragoste, fără să te umpli de
o falsă neprihănire obţinută prin fapte, fără să te umfli de importanţă şi de
mândrie.
5. Dragostea mai mare decât martirajul
(1Cor 13:3).
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar
dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
- dacă mă sacrific din încăpăţânare, din egoism, din dorinţa de a avea
dreptate chiar şi cu preţul vieţii… fără dragoste nu- nimic!
Dar, cum este atunci dragostea adevărată?
1. Dragostea în raport cu alţii
(1Cor 13:4/a)
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu
pizmuieşte,
a. Îndelung răbdătoare. În Noul Testament răbdarea îndelungată este
folosită aproape în exclusivitate faţă de persoane, nu faţă de împrejurări. Nu
suntem pustnici, ci un colectiv. Diverşi, noi totuşi suntem chemaţi să ajungem
la acelaşi chip al lui Dumnezeu şi la aceeaşi statură de om mare. Viaţa de
credinţă ar fi adesea frumoasă… dacă nu ar fi alţii!
- dacă ne-am asculta mai mult şi mai bine, dacă am avea răbdare unii cu
alţii, atunci am şti mai bine problemele cu care-s confruntaţi alţii, mai bine
cum să mă rog pentru ei…
- unii merg mai încet, alţii se poticnesc mai des…
b. Plină de bunătate. În greacă, curtenitor (cum eram cu
logodnicele noastre), dând întâietate, încurajând, înălţând pe alţii, gesturi de
bunătate.
c. Lipsită de invidie (pizmă). Invidia nu se bucură de ce au alţii, ci
îi pizmuieşte. Eva a vrut să aibă ce avea Dumnezeu… Noi suntem invidioşi din
cauza a tot felul de lucruri: alţii au o relaţie care n-o avem, se bucură de
talente care ne lipsesc, au calităţi ce nu le găsim la noi, reuşesc acolo unde
noi am eşuat.
Dragostea în raport cu noi înşine
(13:4/b - 5/a).
nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie (mania nu e tratata)
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie (mania nu e tratata)
1. Nu se laudă. Dacă invidia este faţă
de ceea ce are altcineva şi ne lipseşte nouă, lauda este cu privire la ceea ce
avem noi şi lipseşte altora. Cel mai adesea ne lăudăm cu calităţile noastre
pentru a ascunde deficienţele, şi ne lăudăm cu reuşitele pentru a ascunde
eşecurile. În curând transformăm toată discuţia într-un monolog despre noi
înşine. Nu-i de mirare că de mult nu mai stă nimeni de vorbă cu noi pentru că
am plictisit pe oameni cu ceea ce suntem, ceea ce ştim, ceea ce am făcut.
Unii dintre noi nu avem nici un idol… în afară de noi înşine! Suntem plini
de noi şi asta se vede în atitudinile noastre, în conversaţia noastră.
Dragostea nu se laudă. Punct.
2. Nu se umflă de
mândrie. Asta se referă la atitudinea plinătăţii de sine, a auto-suficienţei, când
nu mai ai nevoie de nimeni şi de nimic. Nimic nu te mai satisface, deoarece
nimic nu este destul de bun pentru tine. Nimic nu mai încape în tine deoarece
tu eşti ‘umflat’ cu tine însuţi. Ideile tale sunt mai bune, părerile tale mai
valoroase, dacă te-ar lăsa pe tine, le-ai arăta tu… Mândria te face să uiţi de
alţii, să-ţi impui propriile dorinţe.
3. Nu se poartă
necuviincios. Nu este dură, arogantă, lipsită de consideraţie faţă de ceilalţi. Nu este
fără respect. Nu strigă, nu înjură, nu blestemă, nu vorbeşte de rău, nu
înjoseşte, nu mâhneşte. Nu dă cu pumnul în masă, nu împinge cu coatele, nu
calcă pe cadavrele altora. Nu caută întâietatea.
4. Nu caută folosul
său. Nu este încăpăţânată, inflexibilă, insistând că toţi ceilalţi trebuie să se
ajusteze. Este gata să examineze problema pentru a găsi o cale chiar dacă va
trebui să renunţe la părerea proprie în folosul celorlalţi.
Dragostea în raport cu păcatul
(13:5/b - 6).
nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
1. Nu se gândeşte la
rău. La analizarea faptelor/cuvintelor celorlalţi, dragostea nu se gândeşte că
ce s-a spus sau făcut a fost cu o intenţie rea. De asemenea, dacă i s-a adus un
prejudiciu, dragostea nu se gândeşte la răzbunare ci la iertare.
Dacă
analizezi ceea ce am spus până acum şi ce voi mai spune, vei începe să te
întrebi: ‘dar cine mă va apăra?’ Domnul, pur şi simplu. Dacă astfel te vei
comporta, Domnul se transformă în apărătorul tău. Poate vei pierde câte o
bătălie dar sigur vei câştiga războiul. Şi ce ţi se pare că ai pierdut va fi
doar o aparenţă…
2. Nu se bucură de
nelegiuire. Nelegiuirea ne atacă în zilele noastre din toate părţile: ziare,
televiziune, prieteni, colegi, cunoscuţi, familie, etc. Dragostea nu se face
părtaşă la nelegiuire prin a se bucura, a râde, a se transforma într-un
spectator la nelegiuire.
Dacă
stai să te uiţi la un serial de ‘soap opera’ al zilelor noastre, apoi vezi
numai cum unul se culcă cu toate femeile, toate femeile se culcă cu alţii,
patimă, ură, crime, nedreptate, etc. Şi tu crezi că dragostea stă nepăsătore şi
priveşte toate acestea? Nu cred. Ea nu se bucură de aşa ceva.
Dragostea nu iubeşte iubirea de bani, viciile de nici o formă, ci ia atitudine
împotriva acestora.
3. Se bucură de adevăr
(sau de dreptate, cum spune o altă traducere). Adevărul
este lumina în care umblă dragostea. Deşi este greu să pui laolaltă dragostea
şi adevărul, dragostea nu are ascunzişuri, secrete sau altceva de felul acesta.
Totul este deschis şi în lumină. Nu numai că spune adevărul şi doar adevărul ci
se bucură când îl găseşte oriunde. Dreptatea este cealaltă latură a adevărului.
În lume este multă nedreptate şi dragostea nu va sta cu mâinile în sân când se
săvârşeşte nedreptatea. Ea va vorbi şi va acţiona în favoarea dreptăţii.
Dragostea în raport cu împrejurările
(1Cor. 13:7).
acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
1. Acopere totul. O altă traducere spune
că suportă totul. Ambele sunt corecte, deoarece pe de o parte
dragostea acopere ceea ce află neplăcut despre o altă persoană (nu că nu face
nimic ci nu împrăştie la alţii ca să distrugă, să rănească şi să ucidă prin
cuvinte), pe de altă parte dragostea nu descurajează niciodată. Perseverează
mereu, nu renunţă cu uşurinţă, nu-i cataloghează pe ceilalţi ca nimic după
câteva greşeli… Simon Petru s-a lepădat de Domnul dar Domnul nu s-a lepădat de
Petru…
2. Crede totul. Nu este credulă sau
uşor de dus în eroare. Pentru că iubeşte adevărul, dragostea nu va fi păcălită;
a crede totul se referă la a avea o atitudine pozitivă cu privire la acţiunile
altora. A încuraja, a afirma, a ridica. Chiar dacă trebuie să mustre,
dragostea o face cu tact căutând nu să zdrobească ci să vindece. Iar când
ceilalţi cad, dragostea îi ridică şi crede că Domnul i-a iertat, i-a primit din
nou şi este gata să lucreze din nou împreună cu cel ce a căutat cândva. Când
Iuda l-a sărutat pe Isus, Domnul nu a fost păcălit de sărut şi nu a zis: ‘O,
Iuda, ţi-ai schimbat părerea despre mine şi acum mă iubeşti!’ Nu, dragostea n-a
fost păcălită dar mustrarea lui Iuda a fost plină de tact, fermă şi la obiect.
‘Iuda, foloseşti un lucru frumos şi sfânt, ca sărutul pentru a comite cel mai
josnic act, trădarea?’ Dragostea este mereu gata s-o ia de la început. Dacă
cineva doreşte încă o şansă, dragostea i-o oferă.
3. Nădăjduieşte totul. Doreşte şi speră
în continuu că se va întâmpla numai bine celor cu care ajunge în contact.
Susţine că Cristos va câştiga în final. Nu există nici o cauză, nici o stare,
nici o problemă ca Cristos să n-o poată rezolva. Dragostea de aceea caută
soluţii nu stă cu mâinile în sân.
Dragostea în raport cu toate lucrurile
(13:8/a).
Dragostea nu va pieri niciodată.
Dragostea nu va pieri
niciodată. Va fi valoroasă întotdeauna. Darurile spirituale nu vor fi mereu necesare.
Dar dragostea va fi baza relaţiilor din veşnicie. Cu cât foloseşti mai multă
dragoste cu atât mai multă dragoste vei avea. Dragostea nu va pieri niciodată;
ea nu va renunţa niciodată, indiferent ce obstacole va întâlni în calea ei.
Acum,
în final, Pavel compară dragostea cu darurile.
(13:8/b-12)
Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.
Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest „în parte“ se va sfîrşi.
Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m’am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest „în parte“ se va sfîrşi.
Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m’am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
1. Darurile sunt temporare, dragostea este veşnică. Nu va mai fi nevoie de
profeţie şi nici de cunoştinţă când va veni ceea ce este perfect, adică
Cristos. Acum vedem ca prin ceaţă, dar este de ajuns cât vedem ca să umblăm în
adevăr. Dar va veni ziua când vom vedea desăvârşit, aşa cum suntem văzuţi noi
acuma.
2. Darurile sunt parţiale, dragostea este perfectă. Corintenii preferau
darurile, Pavel le propune ceva veşnic şi perfect: dragostea.
3. Darurile sunt copilăreşti, dragostea este matură. ‘Copilăria’ darurilor
se referă la starea de acum a bisericii. Vorbirea şi simţirea sunt amintite
aici ca fiind caracteristicile stării de acum. Cine cunoaşte totul aşa cum
trebuie? Şi de câte ori ne schimbăm părerea, susţinând că prima dată am greşit
dar acum ştim aşa cum trebuie… până mâine când ne vom schimba iarăşi.
4. Darurile sunt progresive, dragostea este sosirea la ţintă. Acum vedem în chip
întunecos. Acum folosim fiecare clipă pentru a dobândi şi mai multă lumină. Dar
într-o zi vom ajunge să vedem aşa cum suntem văzuţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu