Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. (Ps. 50:13)Priveste catre rasarit... si vezi bucuria care-ti vine de la Dumnezeu.Iata vin fiii tai pe care i-ai trimis (n.b. gândurile si rugaciunile tale)...vin bucurandu-se de slava lui Dumnezeu.(Ba. 4:36-37) Ci bucuria vine de la Dumnezeu. Vine de la împlinirea aceea pe care ti-o da lucrul bine facut, pe care îl arati Celui Bun cu multumire pentru darul de a-l fi putut face…(Maica Siluana)
duminică, 18 aprilie 2010
Canoanele Maicii Domnului - glas 2 - duminica
DUMINICĂ SEARA
Glas 2, Cîntarea 1-a, Irmos:
Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dum-nezeu, Cel ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Pe mine cel ce cu bună credinţă, cu sufletul şi cu gura te mărturisesc pe tine, chiar de Dumnezeu Născă-toare, Curată şi fără prihană, de cumplitele primejdii, de boli şi de greşeli acum mântuieşte-mă.
Tot adâncul darurilor l-am cunoscut că este învis-tierit întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea, alergând acum cu osârdie la dumnezeiescul tău acoperă-mânt, ne mântuim.
Slavă …
Pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Preacurată, roagă pe Cel ce S-a întrupat din preacuratele şi cinstitele tale sângiuri să ne izbăvească din greşeli şi de cumpli-tele ispite.
Şi acum …
Toţi credincioşii te-am câştigat pe tine laudă, şi scăpare, şi întărire, şi bucurie, şi sufletelor mântuire, şi nădejde şi zid, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dă-ruită.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în ini-
mile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cu rugăciunile tale, Curată, pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut, fă-L milostiv robilor tăi, celor ce aleargă la acoperământul tău şi cu credinţă se închină Naşterii tale.
Ascultă, Fecioară, graiurile sufletului meu, pe care dintru adâncul inimii mele le aduc ţie, Prealăudată, şi din patimi şi din primejdii mântuieşte-mă.
Slavă …
Chiverniseşte-mi toată viaţa mea, Fecioară, nădej-dea şi folositoarea mea, şi mă izbăveşte de ispite şi de cumplitele primejdii, dumnezeiască Mireasă.
Şi acum …
Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai purtat în braţele tale pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică, din necunoştinţă şi din întunecare, roagă-te acum să ne izbă-vim noi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Te laud că auz am auzit, Doamne, şi m-am spăi-mântat, că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea proslăvesc smerenia Ta cea multă către mine, mult Milostive.
De rănile sufletului meu şi de bolile trupului dăru-ieşte-mi dezlegare, Stăpână, ceea ce ai născut pe Dum-nezeu.
Pe mine cel vânturat de patimi şi de gânduri şi de întreitele valuri ale vieţii, întru nădejde şi întru credinţă întăreşte-mă, Fecioară.
Slavă …
Cu rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu, izbă-veşte-mă de înconjurări şi de vifor şi de primejdii, ceea
ce eşti întru tot lăudată.
Şi acum …
Pe mine cel învăluit de valurile lumeşti răpeşte-mă, Fecioară, la limanul tău povăţuindu-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
Armă nebiruită asupra ispitelor celor de multe fe-luri avându-te, de toată supărarea vrăjmaşilor ne izbăvim arătat, noi cei ce de-a pururea Născătoare de Dumnezeu te ştim pe tine.
Ceea ce eşti mai presus decât heruvimii, Plinirea legii ai născut, pe Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat dintru tine, pe Care roagă-L pentru robii tăi.
Slavă …
Preacurată, ceea ce pe Făcătorul tuturor în braţele tale L-ai purtat, pe Acesta, cu rugăciunile tale, fă-L mi-lostiv nouă, celor ce din inimă acum către tine alergăm.
Şi acum …
Din strâmtorare şi din sufletul meu cel îndurerat, rugăciune aduc eu, ticălosul, ţie uneia ceea ce ai născut pe Cuvântul, Pricinuitorul îndurărilor; îndurându-te, mântuieşte-mă.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Liman de mântuire cunoscându-te, Stăpână, şi îno-
tând eu în marea vieţii cea cu multe griji, te chem pe tine ca să fii îndreptătoare sufletului meu.
Îmbrăcatu-m-am în haina nebuniei mele, rău păti-mind, Maică Pururea Fecioară; ci tu, care pe Dumnezeu ai născut, dă-mi mie veşmântul bucuriei.
Slavă …
Din sfinţita petrecere am căzut, mâhnindu-mă tică-losul; ci întoarce-mă, Stăpână, ceea ce eşti binecuvân-tată, la poruncile Fiului tău îndreptându-mă.
Şi acum …
Învredniceşte-mă dumnezeieştilor milostiviri, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preamilostiv, Care cu Sân-gele Său i-a izbăvit pe oameni din stricăciune.
Sedealna:
Ceea ce eşti izvorul Milei, învredniceşte-ne să do-bândim milă, Născătoare de Dumnezeu; caută spre po-porul cel păcătos, arată, precum de-a pururea, puterea ta, că întru tine nădăjduind, strigăm ţie: Bucură-te, ca oare-când Gavriil, al celor fără de trupuri mai marele Voie-vod.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Cruce pironindu-Se, Cel ce S-a întrupat dintru tine, de Dumnezeu Născătoare, a rupt zapisul lui Adam. Pe Care acum, Fecioară, roagă-L, de toată răutatea să se izbăvească cei ce cu credinţă strigă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Nădejde bună şi folositoare înfricoşată eşti Stăpână, şi acum te rugăm ca să dăruieşti noianul milostivirii tale tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine şi Fiului tău strigă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă …
Cu întunericul cel cumplit al vieţii fiind ţinut, pe Cel ce s-ar scârbi împreună şi împreună ar pătimi durere nu am agonisit. Cu strălucirea ta, Fecioară, dezleagă-mi negura greşelilor şi luminează-mă pe mine cel ce cânt: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum …
Cu haina cea frumoasă a mântuitoarelor porunci prin Botez îmbrăcându-mă, prin lenevire o am înnegrit eu, ticălosul. Şi acum alerg la tine, Fecioară, cerând ca să mă îmbrac iarăşi, prin tine, cu veşmântul întregii înţe-lepciuni.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât …
Îmi slăbeşte mintea mea acum, căzând întru adân-curile necinstirii, cât de aici cu feluri de rele sunt cu-prins. Ci tu, Fecioară, tămăduieşte-mă, cu lumina nepă-timirii îmbrăcându-mă.
Turn de tărie întemeiat şi temelie şi cetate şi păr-tinitoare agonisindu-te pe tine, toţi ne mântuim acum, lăudând Naşterea ta, Preacurată, şi prea înălţând-o întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Izvor al nemuririi strălucit te ştim pe tine, Născă-toare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui Cel fără de moarte, Care izbăveşte de moarte pe toţi cei ce-L prea înalţă pe Dânsul întru toţi vecii.
Şi acum …
Curgere de tămăduiri de-a pururea curgătoare ne izvorăşti nouă credincioşilor, Preacurată, dintru care cu îndestulare scoţând darul tău, lăudăm Naşterea ta, Prea-curată, şi o prea înălţăm întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău întru stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim.
De Dumnezeu fericită, Fecioară, toată nădejdea mea cu osârdie spre tine o pun; mântuieşte-mă, Maica Vieţii celei adevărate şi te roagă, Preacurată, ca să mă satur de desfătarea cea de-a pururea vecuitoare, eu cel ce cu credinţă şi cu dragoste cu laude te măresc pe tine.
Arătându-te, Fecioară, luminează întunericul sufle-tului meu cu strălucirile cele fără de materie ale luminii tale, ceea ce eşti uşa dumnezeieştii Lumini, şi de lumina şi de desfătarea cea veşnică a mă sătura învredniceşte-mă, Curată, pe mine cel ce cu credinţă şi cu dragoste întru cântări te măresc pe tine.
Slavă …
Pe cei bolnavi cu sufletul şi cu trupul şi căzuţi în patimi cumplite, văzându-i, Stăpână, tămăduieşte-i cu milostivirea ta şi îi slobozeşte acum din întristările ce îi supără, ca toţi neîncetat să te mărim pe tine cu cântări.
Şi acum …
În pântecele tău sălăşluindu-Se Fiul, pe Care din pântece mai înainte de veci Tatăl L-a născut, S-a făcut Om desăvârşit, şi izvor de daruri, pe tine, Maica lui Dumnezeu, te-a arătat nouă, celor ce cu credinţă ne în-chinăm Naşterii tale celei negrăite. Amin!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu