Canoanele Maicii Domnului - glas 3 - luni

LUNI SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Tu eşti Dumnezeul Cel minunat, Care cu preaslă-vire faci minuni; Cela ce ai uscat adâncul şi căruţele le-ai acoperit şi ai mântuit pe poporul ce-Ţi cânta Ţie, ca Izbăvitorului nostru şi Dumnezeu.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Bucură-te, Sfântă Doamnă, cea cu multe nume nu-mită, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Marie, lauda credincioşilor, izbăvirea de blestem, scară cerească, mi-nune neînţeleasă, rugule nears, pământule nelucrat.
Maică Fecioară Preacurată, pentru noi cei ce ne pocăim şi dezlegare de greşeli poftim să luăm, şi la Hristos alergăm, pe Acesta fă-L milostiv nouă, Stăpâna tuturor.
Slavă ...
Sălaş gătit al Dumnezeieştii întrupări, al Fiinţei celei mai presus de fiinţă, şi cămară a Duhului Celui Atotlucrător, a împăcării celei înfricoşate, te-ai arătat de Dumnezeu Născătoare, căruţă mai strălucită decât rân-duielile cele nematerialnice.
Şi acum ...
Năstrapa cea cuvântătoare, care porţi pe Hristos, Mana nemuririi, de amărăciunea patimilor celor strică-toare de suflet izbăveşte-mă, Preasfântă Fecioară, ca să te slăvesc cu credinţă şi cu bună cuviinţă.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Suflete sterp şi neroditor, câştigă rod bine slăvit, şi bineroditor făcându-te, strigă: Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt, nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Curgere de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti bună, Născătoare de Dumnezeu, şi cu acestea stinge cuptorul patimilor mele şi spală toată spurcăciunea mea cea su-fletească.
Păşunea morţii cea neţinută şi stricăciunea le-ai oprit, ca ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, ci opreş-te statornicia rănilor sufletului meu, cele izvorâtoare de bube.
Slavă ...
Deznădăjduit fiind de mulţimea păcatelor mele, către tine am alergat, părtinitoarea mea cea neruşinată; fii mie povăţuitoare şi de mână ducătoare către viaţa cea îmbunătăţită.
Şi acum …
Dezgolit fiind de dumnezeiasca îmbrăcăminte, pus-tiu de ajutor, lepădat sunt eu ticălosul; Născătoare de Dumnezeu, acoperă goliciunea mea cu sfântul tău aco-perământ.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Avacum, preacurat pântecele tău, munte umbrit mai înainte l-a văzut; pentru aceea a şi strigat: De la amiazăzi va veni Dumnezeul Cel Sfânt şi din muntele cel cu umbra deasă.
Frică şi cutremur şi clătinare au venit peste mine,
că mi-am adus aminte, Preacurată, de înfricoşata a doua venire a Unuia-Născut Fiului tău şi de cei vrednici de întâmpinarea Lui.
Grai jalnic, cu plângere, cu tânguire şi cu lacrimi, care din suflet smerit se aduce ţie, cea fără prihană, primindu-l ca pe o jertfă cu bun miros, izbăveşte-mă de muncă.
Slavă ...
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte fără de mamă, şi mai pe urmă fără de tată, cu trup L-ai născut, Fecioară, mai presus de pricină şi mai presus de înţele-gere. Acesta, pentru bogăţia iubirii de oameni, a sărăcit.
Şi acum ...
Mă cutremur gândind la noianul păcatelor mele; dar iarăşi, cutezând, iau în minte adâncul milostivirilor tale, Fecioară, întru care cufundă-mă şi la limanul mân-tuirii îndreptează-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecând Te lăudăm Unule-Născut, Cuvântule al lui Dumnezeu; pacea Ta dă-o nouă şi ne miluieşte pe noi cei ce Te lăudăm şi cu credinţă ne închinăm.
Câini mulţi m-au înconjurat cu adevărat, şi aduna-rea duhurilor celor viclene m-au cuprins; ci acum, Prea-curată, sfaturile acestora le risipeşte.
Groapă mi-a scurmat mie vicleanul şi se ispiteşte să mă arunce într-însa; ci cu dreapta ta, Stăpână, fă să cadă în groapă cel ce a făcut-o.
Slavă ...
Dezbrăcatu-m-am de îmbrăcămintea sănătăţii şi cu veşmântul cel de plângere, întru dureri înfăşurat fiind, te rog pe tine, Stăpână, să mă îmbraci cu vindecarea.
Şi acum ...
Ca ceea ce eşti buna cuviinţă a mucenicilor şi a sfinţilor apostoli, şi părtinitoare a credincioşilor, Născă-toare de Dumnezeu, toţi după vrednicie te slăvim pe tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul patimilor şi viscolul vânturilor celor po-trivnice s-au sculat asupra mea; ci întâmpinându-mă, Tu Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă izbăveşte din strică-ciune, precum ai mântuit pe proorocul din fiară.
Cu voia Ziditorului tuturor, când va vrea să se des-partă sufletul meu de trup, întru tot nevinovată, slobo-zeşte-mă din mâinile celor ce mă urăsc pe mine, Născă-toare de Dumnezeu întru tot cântată.
Ca nu cu urgia Fiului tău să fiu mustrat, nici cu mânia Lui să fiu certat, în vremea venirii Lui, întru tot cântată, cu rugăciunile tale mântuieşte-mă.
Slavă ...
Venit-au cu adevărat peste capul meu fărădelegile mele cele multe şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine; ci uşurează-mi lanţul meu, Prealăudată.
Şi acum …
Pe tine singură din toate neamurile Unul Dumne-zeu spre lăcaş Luişi te-a ales, că tu singură, Maica lui Dumnezeu, sfinţenia tuturor covârşind-o, bogată eşti şi cu curăţia.
Sedealna:
Fiecare unde se mântuieşte acolo după dreptate şi aleargă. Şi care altă scăpare este ca aceasta, precum tu,
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce acoperi sufletele noas-tre?
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce ai rourat văpaia cuptorului şi pe tineri nearşi i-ai păzit, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe mine cel însetat de apele cele de viaţă făcătoa-re, satură-mă, izvorule al Apei celei de viaţă începătoa-re, ca să nu am trebuinţă în văpaia focului de degetul cel cu vârful udat în apă, ca să-mi răcorească limba mea cea arsă.
Viaţa mea este rea, vinovată gheenei şi râului celui ce arde cu foc, iar ticălosul şi întinatul meu suflet este plin de necurăţia cea trupească, Stăpână, pe care curăţeş-te-l degrab.
Slavă ...
Viforul gândurilor celor fără de rânduială mă cla-tină pe mine, şi viscolul diavolesc al cugetelor celor fă-cătoare de stricăciune mă tulbură şi întru adâncul păca-tului mă trage; mântuieşte-mă, ocârmuieşte-mă, Născă-toare de Dumnezeu, Stăpână.
Şi acum ...
Milostiveşte-te spre mine Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu, că întru adâncul deznădăjduirii alunecând, te rog pe tine, Curată, să te faci mie alinare, că tu eşti li-man de mântuire celor ce de-a pururea sunt întru nevoi.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce Se slăveşte ...
O, suflete al meu, cât vei dori mai pe urmă să te
prihăneşti pe tine, dar fără de folos! Cum vei dori să te ticăloşeşti fără dobândă şi cu ticăloşie să te căieşti! În zadar şi în deşert te vei scârbi atunci, pentru cele ce acum, cu nesimţire, rău le lucrezi. Drept aceea aleargă acum către Preasfânta Fecioară.
Înger va veni cu sila să te tragă pe tine, mâhnit şi întristat cumplit, şi să te ducă legat cu lanţurile pe care ale tale degete le-au împletit, când nimic nu vei mai pu-tea să te sfătuieşti cele de folos. Pentru aceea cazi acum la Preacurata Fecioară.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Mireasă Preacurată a slavei lui Dumnezeu, să nu-mi închizi uşa dumnezeieştii cămări, ci dă-mi mie ca şi eu să mă îndulcesc de strălucirea drepţilor şi să mă izbăvesc de mâhniciunea cea întristătoare a păcătoşilor.
Şi acum ...
Maica lui Dumnezeu, a Mântuitorului lumii şi Sprijinitoarea tuturor, izbăveşte-mă de dulceţile cele lu-meşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să te laud ne-încetat şi să te măresc cu cântările a toată lumea.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce se slăveşte de îngeri neînce-tat, întru cei de sus; cerurile cerurilor, pământul, şi dea-lurile, şi munţii, şi adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Ziditorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvântaţi.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a ridicat nouă semn de mântuire, în casa lui Da-vid slugii Sale, pentru milostivirea milei, cu care ne-a cercetat Răsăritul dintru înălţime şi ne-a îndreptat în calea păcii.
130
Pe mine cel ce înot în noianul primejdiilor şi mă viscolesc întru adâncul păcatelor, Născătoare de Dum-nezeu, Stăpână, limanul celor ce sunt în furtună, povăţu-ieşte-mă către limanul cel neînvăluit al mântuirii şi mă îndreptează şi mă pune neclintit pe piatra adevăratei pocăinţe.
Lăcrimez, suspin, plâng şi mă tânguiesc şi a mă sătura de tânguiri nicidecum nu voiesc, Stăpână, soco-tind necazul acela, mâhniciunea cea nemângâiată, pusti-irea prietenilor, împreună şi a ajutătorilor, şi lipsa cea fără de mângâiere.
Slavă ...
Tămăduieşte-mă, Maica lui Dumnezeu, precum Fiul tău pe slăbănogul, pe mine cel ce zac de mulţi ani în patul răutăţii, şi porunceşte-mi şi mie ca să-mi ridic, ca pe un pat, trupul meu drept, prin lucruri îmbunătăţite, şi să merg la locuirea cerurilor.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Dezlegătorul bo-lilor şi Doctorul durerilor, Pierzătorul patimilor şi Grab-nicul alungător al duhurilor celor rele, Mântuitorul su-fletelor şi Tatăl cel de obşte, tămăduieşte-mi durerea su-fletului meu, şi suspinarea, şi chinuirea şi ticăloşia.Amin