28.04 Tâlcuiri - Săptămână a şasea după Cincizecime – Joi

Îmbuibarea este material pentru poftele josnice şi pentru viermii păcatelor (Sf. Ioan Hrisostom).

*

*                   *

1 Co 3, 18-23

18 Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept.

19 Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este: "El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor".

20 Şi iarăşi: "Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte".

21 Aşa că nimeni să nu se laude cu oameni. Căci toate sunt ale voastre:

22 Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de faţă, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre.

23 Iar voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.

Mt 13, 36-43.

36 După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.

37 El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului.

38 Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău.

39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

40 Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.

41 Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea,

42 Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.

Tâlcuire:

"Şi-i vor arunca pe ei (adică pe cei ce săvârşesc sminteli şi nelegiuiri) în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor." Aşa se va sfârşi despărţirea binelui de rău, a luminii de întuneric. Acum este vremea în care ele petrec amestecate. Aşa I-a plăcut Domnului să rânduiască, pentru ca libertatea pe care o are omul din fire să crească şi să se întărească în bine prin luptă cu răul; răului îi este îngăduit să facă război cu omul şi dinlăuntru, şi din afară. El nu hotărăşte soarta omului, ci ispiteşte. Cel ce simte ispita nu trebuie să cadă, ci să păşească la luptă. Cel care biruieşte se eliberează de o ispită şi se mişcă înainte şi în sus, pentru a întâlni acolo o altă ispită - şi tot aşa până la sfârşitul vieţii. O, de-am pricepe acest talc al răului care ne ispiteşte, ca să ne rânduim viaţa având ca temei această cunoştinţă! Luptătorii se încununează, în cele din urmă, trecând în cealaltă viaţă, unde nu sunt nici dureri, nici întristări în afara lor şi unde se vor face asemenea îngerilor lui  Dumnezeu prin curăţia ce se va revărsa dinlăuntrul lor, fără amestecul vreunor mişcări sau gânduri de ispită. Astfel se pregăteşte triumful luminii şi al binelui, ce se va arăta intru toată slava sa în cea din urmă zi a lumii.