Canoanele Maicii Domnului - glas 2 - marti

MARȚI SEARA
Glas 2, Cântarea 1-a, Irmos:
Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israilul cel ales a cântat: «Să cântăm Domnului că S-a preaslăvit».
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Pe tine, Preacurată, ceea ce eşti lăcaş preacurat al lui Dumnezeu, te rog: Inima mea cea întinată cu dulceţi necurate curăţeşte-o, ca să te slăvesc pe tine.
După Dumnezeu avându-te pe tine, Fecioară, aju-tătoare neruşinată şi părtinitoare nebiruită, sprijinitoare, păzitoare şi mijlocitoare, strig ţie: Mântuieşte-mă.
Slavă ...
Având mulţime de păcate, care covârşesc cu nemă-surarea nisipul cel de pe lângă mare şi mulţimea stelelor, la mulţimea milei tale am scăpat.
Şi acum ...
Fecioară, ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel ce este tuturor neîncăput, dar întru tine încăput fă-cându-Se, pentru bunătate, pe Acela roagă-L să se mân-tuiască cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
De Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti binecuvân-tată, tu singură fii părtinitoarea şi ajutorul meu şi izbă-veşte-mă de asupreala diavolilor, de patimile cele ce mă necăjesc şi de judecată, şi de munca focului celui ce arde cu văpaie.
Firea oamenilor cea stricată ai înnoit-o, Preasfân-tă, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Care din strică-ciune întru nestricăciune pe ea a mutat-o; pentru aceea pe mine cel stricat cu dulceţile fă-mă nestricăcios şi de-a doua oară zideşte-mă.
Slavă ...
Te slăveşte pe tine, ceea ce eşti una binecuvântată şi preaslăvită, neamul oamenilor. Pentru aceea fă-mă moştean al slavei celeia ce va să fie cu mijlocirea ta, Fecioară, pe mine cel ce cu credinţă te laud pe tine, ceea ce eşti preaslăvită de Dumnezeu.
Şi acum …
Vindecă patimile sufletelor şi ale trupurilor noas-tre, cea cu totul fără prihană, şi fă-ne a umbla pe cărările ce duc către îndulcirea cea veşnică şi către desfătarea cea necurgătoare şi nepieritoare.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu În-suţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceea strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doam-ne.
Străluceşte-mi, Preacurată, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, ceea ce ai născut Lumina cea ipos-tatică.
Fecioară, ceea ce ai primit în pântecele tău Focul
dumnezeirii, de focul cel veşnic izbăveşte-mă.
Slavă ...
Binecuvântată, Preacurată, cu rugăciunile tale vin-decă durerea sufletului meu, ceea ce ai născut pe Dum-nezeu, Doctorul tuturor.
Şi acum …
Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, rupe-mi lan-ţurile greşelilor mele şi către cărările vieţii povăţuieşte-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cărbunele care mai-nainte s-a arătat Isaiei, ca un soare din feciorescul pântece a răsărit şi celor ce se rătă-ciseră întru întuneric luminarea dumnezeieştii cunoştin-ţe dăruindu-le.
Muntele cel cu adevărat netăiat, uşa cea încuiată şi izvorul cel pecetluit, grădina cea prea mirositoare şi de Dumnezeu sădită, livada ceea ce a înflorit Floarea nestri-căciunii, te lăudăm pe tine, Stăpână.
Cu osârdie din tinereţe toată desfrânarea lucrând-o, întinându-mi sufletul şi trupul, te rog pe tine, Fecioara cea curată şi neîntinată, şi trupul şi sufletul curăţeşte-l, sfinţeşte-l şi mă mântuieşte.
Slavă ...
Scaunul cel înalt şi vederos, cel înălţat mai presus de puterile cele fără de trupuri, întru care Isaia a văzut pe Hristos Domnul slavei şezând, ridică-mă pe mine cel întărit în scaunul patimilor.
Şi acum ...
Postind de fapta bună, m-am umplut de toată des-fătarea cea oprită până la saţiu şi acum flămânzesc de
masa cea mântuitoare. Ci tu, cu pâinea pocăinţei întăreş-te-mă, ceea ce eşti masă care ai purtat Pâine pe Dum-nezeu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Glasul graiurilor celor de rugăciune, din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că Însuţi eşti Pricinuitorul mântuirii noastre.
Spre tine mi-am pus nădejdea mântuirii mele, Mai-că pururea Fecioară, şi pe tine te pun apărătoare a vieţii, întemeiată şi neclătită.
Vindecă patimile mele cele de multe feluri, Maică nenuntită, cea singură atotputernică, că tu liman neînvi-forat te-ai arătat nouă, celor ce te lăudăm pe tine.
Slavă ...
De întunecarea cea nemăsurată izbăveşte-mă pe mi-ne cel ţinut cu multe greşeli, de Dumnezeu Născătoare, Stăpână, şi din mâinile diavolilor răpeşte-mă.
Şi acum ...
Preasfântă Fecioară, Mireasă dumnezeiască, ceea ce eşti după Dumnezeu părtinitoare robilor tăi, în ceasul cercării fă-te sprijinitoare sufletului meu.
Sedealna:
Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, stri-gând: Bucură-te, toiagul dintru care fără de sămânţă ră-sărind Dumnezeu, a pierdut prin lemn moartea.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel binecuvântat şi preaslăvit.
Spre tine toată nădejdea din suflet mi-am pus, şi caut aşteptând cu adevărat dumnezeiasca mângâiere; în-tâmpină-mă, Curată Născătoare de Dumnezeu, şi bucu-ră-mă, arătându-mi mie cărarea ce suie către Dumnezeu.
Fecioară cinstită, neispitită de nuntă, Curată bine-cuvântată, îndreptătoarea celor ce cad şi izbăvirea celor ce păcătuiesc, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul, mân-tuieşte-mă, şi ca o milostivă din munca cea veşnică ră-peşte-mă, ca să te slăvesc pe tine.
Slavă ...
Ceea ce eşti nădejdea şi ajutorul credincioşilor, de Dumnezeu Născătoare, sârguieşte de ajută robilor tăi, cei cufundaţi în patimi, şi întru amăgirile diavolilor şi întru întreitele învăluiri ale necazurilor, celor ce scăpăm la tine cu nădejdea sufletului.
Şi acum ...
Tu ne-ai izbăvit pe noi de cumplita osândă a gre-şelilor, şi întristarea cea de demult a celor întâi zidiţi ai dezlegat-o, Prealăudată, născând mai presus de fire pe Ziditorul tuturor; pentru aceea după vrednicie credincio-şii te fericim.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Chipul cel de aur defăimându-l ...
Ceea ce eşti izvor viu, ca ceea ce ai născut Apa vieţii, sufletul meu cel topit de arderea păcatelor adapă-l, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi din văpaia cea veş-nică răpeşte-mă.
Împuns fiind cu săgeata vrăjmaşului, m-am rănit cu totul la suflet şi pătimesc boli nevindecate; ceea ce ai născut negrăit pe Mântuitorul Hristos, întru totul fără 87
prihană, vindecă-mă şi mă mântuieşte, nădejdea mea cea tare.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Pe mine cel omorât gânditor de nemăsuratele mele răutăţi, înviază-mă dumnezeiască Mireasă, Fecioară, şi cu rugăciunea ta izbăveşte-mă de toată înşelăciunea vrăjmaşului celui stricător de suflet şi a ucigaşului.
Şi acum ...
Curată, izbăveşte-mă de urgia Fiului tău şi Dum-nezeu, care mă înfricoşează, şi în ceasul judecăţii, ca o atotputernică, apucă mai înainte gata ajutătoare şi de ca-prele cele de-a stânga izbăveşte-mă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu şi neschim-bat, prin mijlocul focului cântau: Toată zidirea cea în-fiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vredni-cie şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă fiind bună, pri-meşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumneze-iască; că tu creştinilor eşti folositoare şi pe tine te mărim.
Umple de bucurie inima mea, Maică Fecioară, ceea ce ai primit Bucuria în pântecele tău; luminează, Curată, sufletul meu cel smerit şi cu negura multor greşeli ţinut, că tu ai născut tuturor Lumina.
Străluceşte-mă cu lumina ta, de Dumnezeu dăruită, pe mine cel ce zac întru întunericul cumplitei trândăviri şi nu voiesc nicidecum să păzesc legile lui Dumnezeu, 88
ca după datorie să te fericesc pe tine, ca pe o părtinitoare a mea.
Slavă ...
Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce pentru în-durările Tale cele negrăite Te-ai întrupat din Fecioară, ca să mă mântuieşti pe mine, izbăveşte sufletul meu de toată diavoleasca rătăcire şi pândire şi toate păcatele mele cele nenumărate şterge-le.
Şi acum ...
Ceea ce eşti iubitoare de bine, Stăpână, sufletul meu cel necăjit cu multe păcate acum îmbunătăţeşte-l şi mă mântuieşte, Curată, de Dumnezeu Născătoare, pe mine cel ce mă înviscolesc de-a pururea în noianul vieţii şi cumplit mă înviforez. Amin!