MIERCURI SEARA
Glas 1, Cântarea 1-a, Irmos:
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pe po-porul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Fecioară, ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, pe mine cel rănit cu patimile tămăduieşte-mă şi din focul cel veşnic răpeşte-mă, singură de Dumnezeu dăruită.
La bunătatea ta acum alerg, Maică Fecioară cu totul fără prihană, izbăveşte pe robul tău de bolile cele sufleteşti, de patimile cele stricătoare de suflet şi de fo-cul cel veşnic.
Slavă ...
Noi cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, care ne-am îmbogăţit cu tine, întărirea şi părtinitoarea noastră, de întreitele învăluiri ale vieţii şi de toate felurile de ispite ne mântuim.
Şi acum ...
Ceea ce eşti scăparea credincioşilor, pururea Fe-cioară, tare ajutătoare celor ce aleargă la tine, de toată nevoia şi vătămarea potrivnică mântuieşte-ne pe noi.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în ini-
mile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cădelniţă cu adevărat de aur, şi năstrapă a manei, şi munte dumnezeiesc şi palat prea veselitor al lui Dum-nezeu, pe tine, Fecioară, te numim.
Biserică şi sfinţit lăcaş al Cuvântului fiind, Născă-toare de Dumnezeu, fii mie curăţitoare greşelilor, Prea-sfântă pururea Fecioară.
Slavă ...
Miluieşte-mă, Curată, pe mine cel ce am mâniat pe Cel Singur iubitor de oameni şi Fiul tău, şi în starea drepţilor numără-mă, cea singură de-a pururea Fecioară.
Şi acum ...
Limbă de om nu poate să tâlcuiască adâncul răută-ţilor mele, Fecioară, că mai presus de măsură am nele-giuit, ci tu, ca o Maică a milei, miluieşte-mă.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Te laud că auz am auzit, Doamne, şi m-am spăi-mântat, că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc multă smerenia Ta cea către mine, mult Milostive.
Pe tine, Fecioară, noi creştinii te-am câştigat ajutor şi acoperământ, ceea ce ne scoţi pe noi din cumplite pri-mejdii.
Stăpână, ceea ce eşti neispitită de nuntă, care pe Dumnezeu în pântece L-ai primit, de primejdii şi de ne-cazuri pe toţi izbăveşte-i.
Slavă ...
Zid nebiruit şi nădejde tare noi credincioşii întru necazuri te-am câştigat pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Şi acum ...
Mijlocirea ta, Stăpână, câştigând-o ca pe o temelie temeinică, de multe feluri de necazuri ne izbăvim.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
Ca ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu, Soarele cel luminos al dreptăţii, luminează sufletul meu cel ce doar-me în noaptea vieţii, cu raza rugăciunilor tale, Stăpână.
Sub acoperământul tău şi sub părtinirea ta, noi cre-dincioşii totdeauna scăpând cu credinţă, Preacurată, prin tine ne izbăvim de toată cumplita primejdie, Fecioară.
Slavă ...
Din neştiinţă întru umflarea trufiei înălţându-mă, Curată, cădere cumplită am pătimit; ci dă-mi mie să bi-ruiesc prin pocăinţă nebunia cea mai dinainte.
Şi acum ...
Pe mine cel omorât cu veninul păcatului, Preacu-rată, ceea ce ai născut pe pământ Viaţa cea cu adevărat neîmbătrânitoare, înviază-mă, ceea ce singură eşti nădej-de celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem a-dâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Cela ce toate cu voirea le lucrează, voind a locuit în pântecele Tău cel neispitit de nuntă, dăruind nestrică-ciune, ca un Îndurat, celor ce bolesc cu stricăciunea.
Pe mine cel rătăcit în calea vieţii şi care adeseori în căile cele neumblate ale păcatului cad, povăţuieşte-mă, Stăpână, către calea pocăinţei.
Slavă ...
Fii mie sprijinitoare despre răutăţile mele cele de multe feluri, cea cu totul fără de prihană, şi izbăveşte-mă de meşteşugirea balaurului şi din cursele acestuia răpin-du-mă.
Şi acum ...
Fă-mi mie viaţa luminoasă, ceea ce singură ai născut Lumina cea neapropiată, şi la liman bine liniştit povăţuieşte-mă, Maică, şi mă mântuieşte.
Sedealna:
Curată, ceea ce eşti cu totul neîntinată, cu picătu-rile milei tale rourează ticălosul meu suflet, cel topit de arderea păcatelor, de toată întinăciunea curăţindu-l, şi din înfricoşata osândă a focului celui veşnic slobozeşte-mă.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe mine cel omorât şi în pământ întors m-ai înviat, născând pe Dătătorul de viaţă, şi din iadul cel mai de jos m-ai scos pe mine, cel ce te slăvesc pe tine cu credinţă, Născătoare de Dumnezeu întru tot Curată.
Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale cele către Fiul tău, fiind liman întemeiat, părtinitoare înfrico-şată şi zid nesurpat, celor ce întru nevoi se primejduiesc şi întru necazuri se viscolesc, din ispitele cele în multe
chipuri mântuieşte pe robii tăi.
Slavă ...
Stăpână de Dumnezeu dăruită, ceea ce ai întrupat cu puterea Preasfântului Duh pe Fiul, Cel ce se înţelege de o fire cu Tatăl, pe Acesta neîncetat roagă-L să milu-iască pe cei ce cântă: Bine eşti cuvântată ceea ce ai năs-cut pe Dumnezeu cu trup.
Şi acum ...
Curată Fecioară, ceea ce ai făcut cer pe fiinţa noas-tră cea pământească şi stricăcioasă cu fierbinte rugăciu-nea ta, fă să se îndrepteze rugăciunile şi cererile noastre către Fiul tău şi Dumnezeul şi Împăratul tuturor.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât ...
Patimile inimii mele tămăduieşte-le cu milostivi-rea ta, Prealăudată, mintea mea împacă-o, sufletul meu luminează-l şi a călători către cărările cele mântuitoare fă-mă, ca de-a pururea să te fericesc.
De întinăciunea cea pricinuită din patimi curăţeş-te-mă, Curată, cu mijlocirea ta, şi luminează-mi, rogu-mă, inima mea cea întunecată cu întunecările diavolilor, ca să te fericesc pe tine, Stăpână de Dumnezeu fericită.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Ca să te laud pe tine cu glasuri de mulţumiri, ca să te slăvesc pe tine, cea cu totul fără prihană, fă-te turn de apărare, îngrădire şi întărire mie celui ce mă clătesc din-spre toate părţile de bântuielile cele potrivnice şi a că-dea mă primejduiesc.
Şi acum ...
Ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu cel Prea-înalt, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc, şi pe mine care cumplit am sărăcit cu totul, cu dumneze-ieştile fapte bune îmbogăţeşte-mă, Preacurată, ca să te laud pe tine, fiind mântuit.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea-înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim.
Dumnezeieştii iubiri de oameni învredniceşte-mă, Fecioară, ceea ce singură ai născut negrăit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care Şi-a împrumutat trup dintru tine, şi mă izbăveşte de văpaia ce va să fie şi de toată munca, pe mine cela ce cu dragoste te slăvesc pe tine.
Ca pe o tare părtinitoare, ca pe o nădejde şi zid, şi anghiră şi acoperământ întemeiat, ca pe un reazem ne-biruit şi adăpost neînviforat, şi singură tare scăpare toţi câştigându-te pe tine, ne mântuim, Prealăudată.
Slavă ...
Fecioară, când se vor arăta cele ascunse ale fiecă-ruia, tu pe mine îndreptează-mă, că poţi cu adevărat şi din întuneric să mă izbăveşti şi în latura luminii să mă
aşezi, unde este bucuria cea negrăită a celor ce se vese-lesc.
Şi acum ...
Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea dumneze-iască, inima mea care s-a întunecat cu multe adausuri de patimi şi de gânduri străine luminează-o, picături de la-crimi dăruindu-mi de-a pururea, ca să-mi spăl întinăciu-nea greşelilor mele.Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu