VINERI SEARA
Glas 2, Cântarea 1-a, Irmos:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea întrarmată, iar Cuvântul întru-pându-Se a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul Cel preaslăvit, căci cu mărire S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce eşti uşă a dumnezeiescului Răsărit, deschi-de-mi uşile pocăinţei şi din uşile păcatului celui purtător de moarte izbăveşte-mă, cu mijlocirea ta, Stăpână.
Lucrul şi zidirea Ta sunt, Mântuitorule, iar prin a-măgirea celui viclean m-am zdrobit, prin desfătările cele lumeşti; pentru aceasta iarăşi mă zideşte cu dumnezeieş-tile rugăciuni ale Preacuratei Maicii Tale, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce eşti preaslăvit.
Slavă ...
Alină acum cumplitul vifor al răutăţilor mele, bi-necuvântată Fecioară, şi biruieşte pe toţi vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără milă cad asupra sărăciei mele, că sin-gură eşti folositoarea mea, Preacurată.
Şi acum ...
Unule Îndurate, Hristoase Dumnezeule, prin rugă-ciunile Maicii Tale îndură-Te şi mă miluieşte pe mine, cel ce nădăjduiesc la Tine, îndreptându-mă către lumina poruncilor Tale şi învrednicindu-mă vieţii veşnice.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Înflorit-a pustia ca şi crinul, Doamne, biserica pă-gânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Dumnezeiască Mireasă, întru care S-a sălăşluit În-suşi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce luminează toată lu-mea, străluceşte-mi raza adevăratei pocăinţe, surpând în-tunericul patimilor mele prin rugăciunile tale, rogu-mă.
Eu însumi fiind robit de păcate, singur eu mi-am deschis uşile patimilor; ci către tine singură, Preacurată Fecioară, acum alerg, şi întorcându-mă, prin îndurarea ta mântuieşte-mă.
Slavă ...
Alesule Sioane, cetate împărătească, Preacurată Fecioară, împreună cu toţi sfinţii roagă pe Fiul tău cel fără de ani, ca să mă facă cetăţean cetăţii celei din ceruri.
Şi acum ...
Din sfinţita petrecere căzând eu, Preacurată, m-am lipit lângă dobitoace şi osândit tot m-am făcut; ci tu, ceea ce ai născut pe Judecătorul, izbăveşte-mă de toată judecata cea de istov şi mă mântuieşte.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Deschide-mi, Fecioară, dumnezeieştile intrări ale pocăinţei, închizând intrările patimilor şi ale dezmierdă-rilor mele, şi prin puterea ta le opreşte.
Uşă neumblată şi ţarină nearată, sicriu şi năstrapă, sfeşnic şi cădelniţă a Cărbunelui celui fără de materie te numim pe tine, Preacurată Fecioară.
Slavă ...
Cumplita noapte a păcatelor m-a acoperit pe mine, Preasfântă Fecioară, Stăpână, pentru că nu am candelă care să-mi lumineze sufletul cu untul de lemn al faptelor bune; drept aceea şi din cămara Mirelui m-am izgonit afară.
Şi acum ...
Marie, ceea ce eşti cădelniţă de aur, alungă înti-năciunea patimilor mele, şi pe mine, cel ce mă clătesc de meşteşugirile luptătorului cel înşelător, întăreşte-mă, Preasfântă Fecioară.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părin-tele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei aducere am aflat.
Acum scap sub acoperământul tău, Maică, Prea-curată Fecioară; de bolile cele sufleteşti şi de patimi tru-peşti, izbăveşte-mă pe mine, robul tău.
Izbăveşte-mă de neputinţele trupeşti şi opreşte ne-cuvioasele patimi ale sufletului meu şi de veşnica mun-că mă păzeşte, Fecioară de Dumnezeu dăruită.
Slavă ...
Ceea ce ai născut Izvorul tămăduirii, pe mine cel ce sunt rănit de patimile cele lumeşti, tămăduieşte-mă, Fecioară, singura plină de dar, Preacurată.
Şi acum ...
Iesei să se veselească şi David să dănţuiască, căci Fecioara, toiagul cel sădit de Dumnezeu, a odrăslit pe Hristos, Floarea cea pururea vie.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adân-cul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din strică-ciune, Dumnezeule.
Inima mea cea înnegrită de împresurările cele în-tunecate ale păcatului, străluceşte-o cu lumina cea dintru tine, Mireasă dumnezeiască care nu ştii de mire, ca una ce ai născut pe Soarele Hristos.
Lumina cea din Lumină născând-o nouă, Preacu-rată Fecioară, a risipit întunericul nedumnezeirii; drept aceea, pe mine cel legat cu întunericul patimilor lumeşti, luminează-mă, Născătoare de Dumnezeu, şi prin rugă-ciunile tale dezlegându-mă, dă-mi lumina cea veşnică.
Slavă ...
Singura Preacurată Fecioară, care ai născut pe Hristos, Soarele cel neapus, fă rugăciune către Dânsul, rugându-te pururea să Se milostivească spre mine cel smerit.
Şi acum ...
Luminează sufletul meu cel întunecat cu greşelile, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, Pururea Fecioară.
Sedealna:
Veniţi cu netăcute laude toţi să o slăvim pe Maica Luminii, că aceasta a născut Mântuirea noastră, şi «bu-cură-te» să-i aducem, ca uneia ce a născut pe Dumne-zeu, Cel mai vechi decât toţi vecii; bucură-te, care după ce ai născut, iarăşi ai zidit pe Eva; bucură-te, Preacurată Fecioară, neispitită de nuntă.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi proslăvit.
Izvor primitor de viaţă şi uşă Luminii celei nea-puse, tu singură eşti, Preasfântă Fecioară. Deci prin ru-găciunile tale stinge-mi focul patimilor trupeşti de care pururea mă ard şi potoleşte văpaia cea înaltă a cugetelor mele cele necurate, ca să strig Fiului tău: Bine eşti cu-vântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
De Dumnezeu Născătoare, Fecioară, ia aminte spre rugăciunea robului tău şi-mi opreşte degrab năvălirile cele rele şi asuprelile încetează-le, Stăpână, ca să te mă-resc pe tine cu credinţă, binecuvântată Preacurată.
Slavă ...
Usucă mulţimea răutăţilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Noianul milostivirii, pe Izbăvitorul şi Domnul, Căruia toţi Îi strigăm: Bine eşti cuvântat, Dum-nezeul părinţilor noştri.
Şi acum ...
De bună voia mea greşind şi robindu-mă cu ne-trebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obişnuită alerg acum; mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Prea-sfântă Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce oarecând în muntele Sinai ...
Mijloceşte, Preacurată, de mă scoate din prăpastia cea prea adâncă a patimilor mele cele stricătoare de suflet şi către munţii cei înalţi ai faptelor bune mă ridică pe mine, care cu mulţumită te laud pe tine, Fecioară.
Născându-ne nouă Viaţa cea înfiinţată, Care prin moartea a încetat moartea, Fecioară, pe mine cel ce sunt omorât de împresurările cele rele înviază-mă, prin rugă-ciunile tale, Preacurată, binecuvântată şi Preaslăvită.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Eu cântăreţul tău, Preacurată Fecioară, cel ce fără de iertare am păcătuit, mă rog ţie: Îndreptează-mă către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce negră-it ai născut pe Cuvântul cel ce curăţeşte păcatele lumii.
Şi acum ...
Ochii mei cei orbiţi cu multe călcări de poruncă luminează-i, de Dumnezeu Născătoare; împacă mintea mea şi inima cea tulburată cu desfătări de multe feluri, rogu-mă, şi mă mântuieşte pe mine, cela ce strig: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Cela ce oarecând în muntele Sinai, în rug a în-chipuit lui Moisi minunea Fecioarei, lăudaţi-L, binecu-vântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsă-rit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din pântecele cel fecioresc negrăit L-ai întrupat; binecuvân-tată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărim.
Zămislirea ta este mai presus de cuvânt, Mireasă a
lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a iz-băvit pe oameni din necuvântare. Drept aceea dă-mi şi mie cuvânt, ca să te laud pe tine, Preacurată Fecioară.
Eu sunt cel ce am căzut în tâlhari, în cugetele cele rele şi în patimile cele lumeşti, ce mi-au rănit sufletul meu; însăţi tu, Preasfântă Stăpână, vindecă-mă pe mine, cel ce mă nădăjduiesc spre tine.
Slavă ...
Uşă neumblată, care ai răsărit lumii pe Împăratul slavei şi după naştere iarăşi Fecioară ai rămas, primeşte cântarea aceasta ce o închin către tine, Stăpână Fecioară, şi să-mi răsari mie răsăritul pocăinţei, ca după vrednicie să te fericesc pururea, Preacurată.
Şi acum ...
Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut, Fecioară, şi iată acum ca o Împărăteasă stai îna-intea Lui, de-a dreapta, Curată. Pentru aceasta te rog să mă izbăveşti de partea cea de-a stânga în ceasul judecă-ţii şi să mă împreuni cu oile cele de-a dreapta.Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu