SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 3, Cântarea 1-a, Irmos:
Cel ce a împreunat apele de demult într-o adunare cu dumnezeiască voie şi a despărţit marea poporului is-railtenesc, Acesta este Dumnezeul nostru Cel proslăvit; Acestuia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
mântuieşte-ne pe noi
Norul cel înţelegător al Razei celei cereşti, răsă-rind razele pocăinţei, nouă tuturor ne-a strălucit lumină, una Curata Născătoarea de Dumnezeu şi acoperământul sufletelor noastre.
Grabnică scăpare şi întărire, zid şi turn şi tare liman avându-te pe tine, Maica lui Dumnezeu, noi, care ne clătim în noianul relelor şi în necazuri, pururea ne izbăvim de primejdii.
Slavă ...
Bucură-te, sălaşul slavei celei negrăite; bucură-te, locaşul Soarelui Celui înţelegător; bucură-te, odorul fe-cioriei; bucură-te, dumnezeiască căruţa a Dumnezeirii Cuvântului; bucură-te, hrănitoare a vieţii tuturor.
Şi acum ...
Odihnitu-S-a Hristos întru tine, cea singură bine-cuvântată, şi S-a îmbrăcat din tine cu trupul Său, vrând să mă îmbrace pe mine cel gol.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce dintru cele ce n-au fost, toate le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le şi cu Duhul săvârşindu-le, Atot-ţiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte.
Mieluşea neîntinată şi Fecioară, care ai născut pe Mielul, Cel ce a ridicat toată boala, Născătoare de Dum-nezeu, mântuieşte turma ta.
Tu, rodind pe Strugurul cel ceresc şi umplând pa-harul pocăinţei, păcătoşilor iertare ai lucrat.
Slavă ...
Cei ce înotăm în noianul păcatelor şi ne afundăm în sărătura greşelilor, năzuim la dulceaţa rugăciunilor tale.
Şi acum ...
Eva cea mai dinainte prin mâncarea din pom a supus blestemului neamul omenesc; iar tu, Preacurată, născând pe Ziditorul, ai adus omenirea la bună cuvân-tare.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Pus-ai spre noi dragoste tare, Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău, pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţumind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Arată spre mine îndurarea ta cea mult milostivă, că tu ai fost Maică a Milostivului tuturor.
Pe mine cel ce mă rătăcesc în noaptea păcatului, luminează-mă Pururea Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Luminătorul.
Slavă ...
Roagă pe Stăpânul tuturor pentru robii tăi şi-L îm-blânzeşte, ceea ce eşti folositoarea lumii.
Şi acum …
Arătatu-te-ai scaun prea luminat al Împăratului ce-resc, Fecioară, întru care, voind, S-a odihnit cu trupul şi a ridicat osteneala noastră cea multă, şi a aşezat pe om la scaunul cel împărătesc, precum bine a voit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
La Tine mânec, Ziditorule a toate, la pacea ce co-vârşeşte toată mintea; pentru că lumină sunt poruncile Tale, întru care mă povăţuieşte.
Puterea Celui Preaînalt, Preacurată, umbrind pân-tecele tău, l-a arătat încăpere a Dumnezeului Celui neîn-căput, iar pe tine, Maică a Vieţii şi mântuire a noastră a tuturor.
Izvor dumnezeiesc al mântuirii mele agonisindu-te, să nu mă înece viforul cel rău, nici să mă înghită adân-cul păcatului, Sfântă Stăpână.
Slavă ...
Brazda fecioriei, pământule cel nearat, te-ai arătat lumii, Pururea Fecioară, din care, cu negrăit cuvânt, S-a născut Lucrătorul, Ziditorul nostru.
Şi acum ...
Palatule cel luminat al Stăpânului, arată-mă pe mi-ne casă Luminii; uşă neumblată, deschide-mi calea po-căinţei, povăţuindu-mă către viaţa cea nemuritoare.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu; ci întinzându-Ţi, Stăpâne, braţul Tău cel înalt, ca pe Petru, Îndreptătorule, mântu-ieşte-mă.
Ceea ce ai avut prea minunată zămislire şi naştere, minunează acum peste mine cel ticălos milele tale, că întru fărădelegi şi zămislit fiind şi născut, dulceţilor rob m-am făcut.
Plâng şi mă vaiet şi mă tânguiesc, când îmi aduc a-minte de judecata cea înfricoşată, că rele fapte am; ceea ce eşti neispitită de bărbat, Fecioară, Maica lui Dumne-zeu, în ceasul cel înfricoşat să-mi stai de faţă mie.
Slavă ...
Toată negura păcatului se şterge prin rugăciunea ta, că a strălucit dintru tine Lumina cea fără de ani, Hris-tos, şi a risipit întunericul greşelilor.
Şi acum ...
Spre tine, Preabună, mi-am pus nădejdea mea şi aştept darul cel curăţitor de la Cel ce S-a născut din tine, prin Care mântuieşte-mă, Preasfântă Fecioară.
Sedealna:
Scaun cu totul de aur al Împăratului şi rai cu totul înflorit te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu Preacurată; că pe Dumnezeu în pântecele tău purtându-L, bine ne miresmeşti pe noi cu dumnezeieştile daruri. Pentru aceea toţi pe tine, Maică a lui Dumnezeu cu adevărat te propovăduim de-a pururea şi te mărim.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Precum de demult pe cei binecredincioşi trei tineri i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al dumnezeirii, şi pe noi ne luminează, care strigăm: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Dintru tine, Maică Fecioară, a răsărit Soarele Cel
prea luminos, şi luminând inimile noastre ne învaţă a cânta: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Zidirea se luminează cu zămislirea ta cea fără de sămânţă, şi măreşte Naşterea ta şi o slăveşte pe dânsa, cântând cu credinţă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul pă-rinţilor noştri.
Slavă ...
Ziditorul a toate şi Domnul Cel mai presus de dum-nezeire, luând chipul nostru dintru tine, Prealăudată, şi îndumnezeindu-l, întru înălţime şade împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh.
Şi acum ...
Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti bucuria îngerilor, umple de bucurie cugetul meu cel mâhnit şi în lene cu-fundat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cu focul cel nesuferit ...
Ca ceea ce eşti toată bună şi de aproape te-ai făcut a Împăratului tuturor, de Dumnezeu Născătoare, umple-mă de fapte bune, pe mine cel ce vieţuiesc întru răutate şi în lene îmi sfârşesc toată viaţa, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Pe mine cel îmbrăcat în haina cea frumoasă prin naşterea lui Dumnezeu, aflându-mă cei ce lucrează rău-tatea, Născătoare de Dumnezeu, de aceea m-au dezbră-cat, ci tu, cu haine dumnezeieşti, mă luminează prin pocăinţă cu rugăciunile tale, Fecioară.
Binecuvântăm pe Tatăl ...
Vrăjmaşul se ispiteşte a mă înghiţi cu păcatele, ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă şi mă izbăveşte
din tirania lui, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Şi acum ...
Cumplita noaptea a păcatelor mă acoperă, Fecioa-ră Preacurată, căci nu am candela care să lumineze su-fletul meu cu untul de lemn al facerii de bine; pentru aceasta am şi fost aruncat afară din cămara cea de sus.
Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru buna credinţă, şi de văpaie nevătă-mându-se, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvân-taţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Minune nouă şi lui Dumnezeu cuviincioasă, că prin uşa Fecioarei cea încuiată arătat a trecut Domnul, gol întru intrare şi purtător de trup S-a arătat întru ieşire Dumnezeu, şi a rămas uşa încuiată; pe aceasta negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu, o mărim.
Pe mine cel stricat la minte, cel stricat la suflet şi la ştiinţă, cel întinat cu răutatea şi arătat gol de toate bu-nătăţile, nu mă trece cu vederea, Fecioară nestricată şi fără prihană, ci cu lucruri de bunăcuviinţă mă împodo-beşte.
Umplutu-m-am de rele, umplutu-m-am de gânduri care mă înstrăinează de la Tine, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta şi suspin şi strig: Pe mine cel ce mă po-căiesc, primeşte-mă, şi să nu mă lepezi, Făcătorule de bine mult Milostive, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Slavă ...
Să mă izbăvesc cu rugăciunile tale, Fecioară cu to-tul fără prihană, de toată mânia, de patimile cele aducă-toare de moarte, de gheena cea cumplită şi de foc, de oamenii nedrepţi, de vrăjmaşii cei răi, eu care alerg la acoperământul tău şi te chem întru ajutor.
Şi acum ...
Ca o Maică a lui Dumnezeu, roagă pe Domnul Dumnezeu şi Împăratul, Cel ce S-a născut din tine, ca să mă izbăvesc de toată groaza şi de obiceiul cel rău, eu ro-bul tău, Curată Stăpână, cel ce mă nădăjduiesc spre tine din pântecele maicii mele.Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu