29.03 Tâlcuiri - Săptămâna a şaptea după Cincizecime – Miercuri

De bucate numai atât să ne slujim cât să trăim, nu ca să ne facem robi poruncilor poftei. Primirea hranei cu măsură şi socoteală dă trupului sănătate şi nu-i ia sfinţenia (Sf. Casian Romanul).

*

*                   *

1 Co 7, 12-24

12 Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.

13 Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.

14 Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.

15 Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.

16 Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?

17 Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.

18 A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.

19 Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.

20 Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.

21 Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!

22 Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.

23 Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.

24 Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.

Mt 14, 35-36

35 Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii.

36 Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau se vindecau.

Mt 15, 1-11.

1 Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând:

2 Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine.

3 Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?

4 Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească.

5 Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,

6 Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.

7 Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:

8 "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.

9 Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".

10 Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:

11 Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.

Tâlcuire:

„Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură spurcă pe om." Domnul a spus asta nu pentru că n-ar fi binevoit către postire, sau că ar fi socotit-o netrebuincioasă pentru noi. Nu, El însuşi a postit, pe Apostoli i-a învăţat să postească şi în Sfânta Sa Biserică a rânduit posturi. A spus aceasta pentru ca noi, postind, să nu ne mărginim doar la mâncarea puţină sau uscată, ci să ne îngrijim totodată ca şi sufletul să postească, neîngăduindu-i dorinţe şi aplecări pătimaşe. Şi acesta este lucrul de căpetenie, iar postul slujeşte ca mijloc puternic de a ajunge la acesta. Temeiul patimilor este în trup; când trupul e istovit, e ca şi cum pe sub întăriturile patimilor s-ar săpa un tunel şi meterezele lor s-ar prăbuşi. Iar fără post ar fi o minune să biruiască cineva patimile, la fel cum ar sta cineva în foc fără să se ardă. Cel care îşi îndestulează din belşug trupul cu mâncare, somn şi tihnă, cum să fie cu luare-aminte şi cu gândul la vreun lucru duhovnicesc? Pentru unul ca acesta este tot atât de uşor a se desface de pământ, a intra în contemplarea celor nevăzute şi a tinde către acestea, precum îi este unei orătănii bătrâne să zboare.