29.04 Tâlcuiri - Săptămâna a şaptea după Cincizecime – Joi

Hrăneşte-ţi trupul, dar nu-l omorî prin lăcomie (Sf. Ioan Hrisostom).

*

*                   *

1 Co 7, 24-35

24 Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.

25 Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.

26 Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa.

27 Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.

28 Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Şi fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.

29 Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.

30 Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;

31 Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.

32 Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de  grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.

33 Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.

34 Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.

35 Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.

Mt 15, 12-21.

12 Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?

13 Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

14 Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor (pentru orbi); şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.

15 Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta.

16 El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi?

17 Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară?

18 Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om.

19 Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.

20 Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.

21 Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

Tâlcuire:

„Din inimă ies gândurile rele." Dar de unde vin ele în inimă? Rădăcina lor e în păcatul care trăieşte în noi, iar deosebirea, înmulţirea şi felul lor aparte vin la fiecare din bunul său plac. Ce-i de făcut, atunci? Pentru început, taie tot ce ţine de bunul tău plac. Aceasta e ca şi cum ar rupe cineva frunzele unui copac, i-ar tăia crengile şi ar reteza trunchiul până aproape de rădăcină. Apoi, nu îngădui să iasă lăstari noi, şi rădăcina, de asemenea, se va usca; cu alte cuvinte, nu îngădui să iasă din inimă gânduri rele, iar pe cele ce ies taie-le şi alungăle, iar păcatul care trăieşte în noi, neprimind întăriri, va slăbi şi va deveni cu totul neputincios, în asta stă miezul poruncii: „Fiţi treji, privegheaţi. Luaţi aminte la voi înşivă, încingeţi mijlocul cugetelor voastre". Trezvia trebuie îmbinată cu dreapta socotinţă. Din inimă ies nu numai lucruri rele, ci şi bune; totuşi, nu orice lucru bun pe care ni-l insuflă inima trebuie împlinit. Ceea ce trebuie cu adevărat împlinit o hotărăşte dreapta socotinţă. Dreapta socotinţă este cuţitul grădinarului, care taie unele crengi şi altoieşte altele.